Maraton

ce mi se pare strident este nuanța de naturalism din versul patru (mai are și germinarea aceea care mă azvârle înspre zola), plus că șterpelește din viteză.
apoi terminat-mutat poate fentat cumva.

mie nu-mi place inceputul, dar probabil este destul de important
in schimb dracul-constiinta, cu linia de sosire mutata mai spre iad mi se par geniale. in asamblu imi place mult poemul si las un semn ca sa-l gasesc mai repede cand mi-o fi dor sa-l recitesc, caci doza de doping s-a terminat frumos, mai vertical.

Pe cine intereseaza moartea ori agonia poetilor?
Daca nu pe ei insisi?
Din explozia asta orbitoare cred ca apar versurile de fata, mistuind un prezent in care nu putem locui niciodata indeajuns.

Madalina, ma tem ca tocmai asta e rostul versului 4, nu intamplator apare acolo verbul \"a se impiedica\". Iar maratonul nu e proba de viteza, ci...de rezistenta. :)
apoi, despre germinare si Germinal: cu tot respectul pentru Zola, limba romana contine (si ea) cuvantul, cu intreaga familie aferenta. Imi voi aroga, deci, libertatea de a-l folosi. (daca foloseam sinonimul \"a rasari\", ma tem ca alunecam spre samanatorism...ceea ce ar fi fost cu totul impardonabil)
multumesc pentru opinii. ma voi gandi la ultima.

multumiri pentru lectura si semne.

Andreea, ai fost tare generoasa - cand vad calificative precum \"genial\" langa textele mele mi se face frig...sincer. :)Ma prefer \"trimbulinda\".
Insa ma bucur ca ai ales ceva de aici. Te mai astept.

Doru...da. atat.

firește că de rezistență, numai că textul acesta are forma unui sprint, nu a unei povești care alearga molcom, să poată străbate cei peste 30 de km cu pricina.
da, are limba română, are, numai că versul acela e alambicat în explicitare și lasă prea puțin spațiu pentru reglat respirația. necesară la alergat, zic. asta încercasem să zic cu acea nuanță de naturalism. e cumva prețios.
nu insist, dar tot îmi citesc altfel versul cu pricina. zâmbet