de-a-ndăratelea

Cuprins de acest farmec al textului, simt:

O Rugă
de a ieși din a doua cădere, negând-o:

a exteriorului interior
a auzului negat
a gândului, negându-l
a văzului ne-văzului
a rătăcirii ne-rătăcitoare

aroma de mir al arderii care umple ecoul
„bătăilor inimii mele - clopote
într-un templu de ceară”

lirism delicat privilegiind misterul existentei
poate "pasarea" ori "barza" sunt elemente comune ,pe care le-as mai aprofunda,finalul(mai ales) contine un impact sufletesc pur si demn de subliniat

"văd miruind depărtarea"

"punți de mătase pe care gândul trece
de-a-ndăratelea"

"bătăile inimii mele sunt clopote
într-un templu de ceară".

domnule Gorun,
Angela,

vă mulțumesc pentru lectură și intervenții, mă bucur mult că v-ați oprit aici.

Ha!-
Muza a batut din nou la usa inimii tale iar tu i-ai spus: ,,nu am timp draga, dar hai, sa incercam, inca una si te duci''.
ai incercat una si ti-a iesit al naibii de bine

dar ce te faci daca cititorii care-ti iubesc poezia mai vor?
mai vor sa-ti simta bataile inimii,,pasari care au ratacit drumul... miruind departarea'', mai vor să audă glasul copilului inca intrebându-și inocent mama despre venirea lui pe lume, să simtă durerea care striga fara sa fie auzita din exterior, precum ,,bătăile inimii ... clopote
într-un templu de ceară.''
ce te faci daca oamenii mai au nevoie de asemenea hrana spirituala iar tu lipsesti nesuferit de mult? Nu-i asa ca ii condamni la foame? eu nu vreau sa devin anorexica. imi place sa fiu dodoloanca :)))))
ave

așa, Claudia. ceartă-mă! o merit din plin.
dar, fiindcă tu spui că „cititorii care-mi iubesc poezia” (Doamne... miluiește-mă!) mi-au simțit lipsa, spune-le că îi rog să mă ierte.

pentru că și eu mi-am simțit lipsa. cred că e momentul să recunosc asta.