Poezie
strigoii
1 min lectură·
Mediu
aceeași senzație
ca atunci când veneai de pe câmp
cu brațele pline de flori
și ei te certau că n-ai avut grijă
de tenișii noi
ca și cum un zid se dărâmă
peste un vas chinezesc
am palmele reci
îmi prind fruntea în ele și strâng
cum storci un furuncul
apasă!
sunt morți ce nu vor să iasă din tine
au prins rădăcină și sug
lumina prin vasele tale de sânge
023.802
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “strigoii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/13952855/strigoiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ALasa ma si gandisem, la inceput, sa-l numesc
da, roua si scaii...:)
da, roua si scaii...:)
0
E greu cu demonii!
Zidul ăla mi-ar plăcea
să fie chiar chiar Marele Zid!
Nu-i rău poemul, dar parcă
are ceva de deja vu...
Tenișii se tăiau de la rouă,
nu-i așa? Și ai mei!