Poezie
fantezii insulare
1 min lectură·
Mediu
se limpezise asfințitul într-un șuvoi de licurici
și stelele brodau din vise cămașă lungă cu arnici.
pribegi căutători de gânduri și însetați de adăpost,
trecusem dincolo de pragul a ce va fi și a ce-a fost
iar vâsla făurită-n joacă țesea un cântec albăstrui,
ca o chemare spre limanul de început al nimănui.
eram și nu eram acolo, o lume nouă se năștea,
coborâtoare din tăcerea cu clipociri de peruzea
și vântul îndreptase pânza spre insula pierdută-n ceață,
un zar rostogolea distanța și-o cântărea. spre dimineață
ne-am regăsit cu greu în trupuri și soarele-mi mușca din umăr.
aflasem dorul ce gust are și învățam, abia, să număr.
departe, calea se topise într-un fuior de funigei,
cuvântul rămăsese numai, perdea subțire de scântei,
în golf, nisipul adunase sideful auriu din scoici,
chemau spre ele ierburi nalte cu glasuri tinere de doici.
descântă-mi, te-am rugat, de umbre, descântă-mi serile de ploi,
în cuibul insulei ivite din împărțirile la doi…
043.655
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “fantezii insulare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/13951736/fantezii-insulareComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mi se pare un rezumat al unor acumulări de evenimente, nu de azi de ieri, și mă bucur să citesc și ceva ri(t)mat în pagina ta. Are o notă neo-romantică, recuperatoare, prin lexic, dar substratul temei vântură prezentul, clipa.
0
eu nu fug de rima, de obicei ea fuge de mine.
multumesc.
multumesc.
0
sa risc un offtopic pentru a va multumi. :)
0
Cam prea parnasian acest poem. O nostalgie, ceva? Simboluri poetice, epitete, comparații. Dar nu știm la ce te referi, de fapt. Melodicitate. Spre ce?
Numai finalurile strofelor 2 și 3 lămuresc situarea în timp și-n spațiu a îndrăgostiților. Un moment aproape de androginitate. Risipit. Sau revenit. Măcar fictiv, dacă nu și real, palpabil.
Numai finalurile strofelor 2 și 3 lămuresc situarea în timp și-n spațiu a îndrăgostiților. Un moment aproape de androginitate. Risipit. Sau revenit. Măcar fictiv, dacă nu și real, palpabil.
0
