viziunea de la ora haș

pana la care e un text bun bun, din care as scoate iar-ul si in care problematic e doar poetul insusi, precizat exact cu acest cuvant.
si zic bun bun pentru ca mizeaza pe condensare a mesajului, pe economie de mijloace si chiar de imagini. pentru ca isi asuma riscul de a cadea in banal, chiar simplism, si tocmai prin asumarea asta nu o face.
de la care incolo se complica, se stufoseste, incepe sa gafaie si nu reuseste sa bea niciun pahar cu apa de pe margine.

Madalina, daca as fi avut chef a scriu un text concentrat (si bun) cu siguranta ca as fi folosit alt registru. Dar azi am avut chef sa ma odihnesc sub un tufis. uneori umbra tine de sete.
Multumesc de feedback, apreciez.

inteleg, ce vreau sa accentuez revenind este ca eu cred ca scurtimea de genul celei din prima parte a acestui text e o zona care ar merita mai multa explorare. am vazut ca exista instrumentele necesare. si atitudinea care sa sustina.
in functie de chef, fireste, precum si de convingerile proprii. pana la urma, nu cititorul face textul, oricine orice mi-ar spune. cel mult il reface. eu am ales sa-l refac pe acesta pastrandu-mi ce mi-a placut mai mult din el.
dar asta era subinteles. doua puncte paranteza si eu.

pentru ca ai avut bunavointa sa revii, voi spune ca eu acord cititorului (pana la un punct...:), fireste!) libertatea de a face ce doreste cu textele pe care le arunc in lume. Oricum, el isi ia aceasta libertate si fara sa astepte incuviintarea autorului. dar aici nu-i vorba decat de o \"joaca intru stil\", daca vrei; ca atunci cand incalti pantofii mamei si ii incerci palariile in fatza oglinzii, as spune, folosind o comparatie (desigur) usor fortzata. :)

inca o data, multumesc.