Invariabil(a)

din când în când vine să mă întrebe ce fac dacă iubesc dacă dorm dacă mi-au putrezit verile în coburii sângelui invariabil îi spun că totul e-n ordine e liniște belșug de liniște liniște în avanpostul acesta atât de multă că poti auzi cum întunericul sparge stele căzătoare-ntre dinți și numără molii ciocârliile au rămas atârnate de cer cu ciocul înfipt între coastele sfinților diminețile trec aplecat și tăcute ca melcii rareori se aud străbunicii oftează vântul prin ei ca printr-un fluier de os în ultima vreme nici zidurile nu se mai plâng au prins rădăcini în humusul acestei păci absolute și cresc. Invariabil, dinspre mâine spre mine.