Adriana Camelia Silvia Popp

uita niciodata cum i-au dat lacrimile atunci cand, aratandu-mi o minunatie de atlas botanic de pe la 1600, mi-a povestit cum una dintre paginile acestuia a fost distrusa de \"un dobitoc de soldat\" prin anii \'60, care n-a putut rezista tentatiei de a-si muia degetu-n saliva si de a-l trece peste foaie, ca sa se convinga ca floarea pictata acolo era intr-adevar pictata si nu lipita. La cativa ani dupa aceea, am aflat ca acest om minunat a fost schimbat din functie.Asta, legat de amintirile mele despre Codex Aureus.
In ceea ce priveste latura juridica a problemei,care de fapt constituie tema prezentului editorial, aceasta este cat se poate de clara: Din punct de vedere al legii romane, atat domnul Erceanu, cat si Facsimile Vertag sunt raspunzatori in solidar pentru pagubele aduse PATRIMONIULUI NATIONAL al Romaniei, caruia acest obiect ii apartine. Si as mai adauga o intrebare: acum vreo 3 -4 ani parca, un descendent al familiei Batthiany a inaintat autoritatilor romane o cerere de retrocedare a bunurilor ce au apartinut inaintasilor sai, inclus muzeul cu tot ceea ce se afla in el;(paranteza: domnul cu pricina locuia, daca nu ma insel, chiar in Elvetia!)Oare dumnealui s-ar constitui in parte civila in cazul unui proces impotriva domnului(inca)director al Bibliotecii Nationale si al editurii cu pricina?!
Precizare suplimentara: in afara de incalcarea normelor de drept comun ale Romaniei, aceasta fapta intra si sub incidenta legislatiei speciale privitoare la patrimoniul national...

1. Exista posibilitatea ca numarul cererilor de \"critica avizata\" sa fie destul de mare. Vor reusi criticii sa faca fata la toate cererile in timp util?

2. Sugestie: pentru ca eu personal nu agreez ideea de \"a inainta o cerere\", desi imi doresc sa aud absolut toate vocile care au ceva de spus despre ceea ce scriu (desi cu niste conditii in urma carora Costel a ajuns exact la concluzia opusa :))si pentru ca banuiesc ca or mai fi destui ca mine,cred ca cea mai buna varianta de a cere opinia criticului ar fi tot bifarea unei casute, la fel ca in cazul comentariilor.

3. Ar fi binevenita, intr-adevar, atragerea in efectuarea acestei \"corvezi\" a unor critici literari consacrati. Dar ce efect ar putea avea asta asupra obiectivitatii criticii lor in situatii tip Manolescu - Simion de exemplu, despre care aproape toata lumea stie ca se au precum soarecele cu pisica? Va rog sa sugerati metode de evitare a altor dandanale... Ca sa nu mai pomenesc de faptul ca dumnealor sunt mult prea ocupati ca sa se lege la cap cu niste parliti ca noi...:)

4. Si asa am ajuns la o alta problema: factorul TIMP! Adica timpul necesar pentru a analiza la modul serios si cu simt de raspundere un text, care n-o sa fie tocmai putintel!

In rest, sunt in intregime de acord cu ideea. Chiar daca stiu ca dispute se vor isca oricum, asta e inevitabil, din pacate

Nu m-am jucat de-a poliglotul...am scris o bucatica mica dintr-o poveste...adevarata.Atat!

Sa fi inteles eu gresit mesajul frazei asteia? Daca da, explica-mi te rog, ce voiai sa spui de fapt cu ea.

\"Si cui naiba ii place sa-si publice poeziile langa texte pornografice, cum naiba sa interpretezi gestul de a fi primit ok-ul pentru publicare?\"

Esential e faptul ca nu te opresti...intr-o zi s-ar putea sa-ti dai seama ca stii sa zbori...ca stiai asta dintotdeauna...
Toti ne taram, dar numai cei care au curajul sa se vada asa cum sunt se pot ridica...

Tare adevarate imagini ai reusit sa scoti la lumina...

Apropo de de pornografia si de scarbosenia care te oripileaza si te revolta atat demult:

Poti defini,te rog,cu precizie ce inseamna pornografie?
Eu am sa-ti dau 2 exemple de texte pe care unii le considera pornografice,poate nu cel mai bine alese, dar altele n-am acum la indemana.

Les Métamorphoses du vampire
(extrait) - Charles Beaudelaire

Avant Propos :
En 1857, lorsqu\'il parvint à publier \"Les fleurs du Mal\", Charles Baudelaire dut en retirer les Métamorphoses du vampire, jugées immorales et obscènes par la censure :

La femme cependant, de sa bouche de
fraise,
En se tordant ainsi qu\'un serpent sur la
braise,
Et pétrissant ses seins sur le fer de son
buse,
Laissait couler ces mots tout imprégnés
muse :
- \"Moi, j\'ai la lèvre humide, et je sais la
science
De perdre au fond d\'un lit l\'antique
concscience.
Je sèche tous les pleurs sur mes seins
triomphants,
Et faire rire les vieux du rire des enfants.
Je remplace, pour qui me voit nue et
sans voiles,
La lune, le soleil, le ciel et les étoiles !
Je suis, mon cher savant, si docte aux
voluptés,
Lorsque j\'étouffe un homme en mes bras
redoutés,
Ou lorsque j\'abandonne aux morsures
mon buste,
Timide et libertine et fragile et robuste,
Que sur ces matelas qui se pâment
d\'émoi,
Les anges impuissants se damneraient
pour moi !\"
Quand elle eut de mes os sucé toute la
moelle,
et que languissamment je me tournai
vers elle
Pour lui rendre un baiser d\'amour, je ne
vis plus
Qu\'une outre aux flancs gluants, toute
pleine de pus !
Je fermai les deux yeux, dans ma froide
épouvante
Et quand je les rouvris à la clarté vivante,
A mes côtés, au lieu du mannequin
puissant
Qui semblait avoir fait provision de sang,
Tremblaient confusément des débris de
squelette,
Qui d\'eux-mêmes rendaient le cri d\'une
girouette
Ou d\'une enseigne, au bout d\'une tringle
de fer,
Que balance le vent pendant la nuits
d\'hiver.

(am postat textul francez original,pentru a nu se putea arunca vina pe eventualul traducator...nu de alta, dar s-a mai intamplat)

Al doilea exemplu este un monument de scarbosenie autohtona, care-i apartine lui Stanescu:


Creionul plin de sînge

Placentã materna
nedezlipitã încã de cuvîntul pe care-l strig, ~
seductie a mirosului greoi
din care nedezlipit, sînt.
Nãscut pentru jumatatea de viatã,
cea a barbarilor, cei pe jumãtate nãscuti, ~
la adãpostul acestui urlet continuu
încerc sã am curajul sã mã nasc pentru moarte.
Eu sã fi fost acela care as fi putut gîndi
faptul omului cã este egal cu întîmplarea sa?
Eu sã fi fost acela cel care sã fi vãzînd
mãretia pietrei cã e totuna cu mãretia muntelui?
Aah! om de om, nãscut de nãscut
n-am spus ca sînt aidoma.
Piatra, cine-ar zice cã as fi zis însumi
cã dînsa este aidoma ei.
Omul nu este egal cu omul.
Bolovanul nu este egal cu sira muntilor.
Da, însa da
omul este totuna cu piatra.
Placentã singeroasã,
strigãt de mamã, urlet nãscãtor
de durere fiintînda, de prunc;
ombilic neretezat!
Eu nu am vroit sã mã nasc,
nu, nu, eu nu am vroit sã mã nasc.
Încoronat de pustia mortii
n-am vrut sã mã încoronez
si nici de aceastã încorporare.
Placenta care-mi tine loc de aripã,
sîngele care-mi tine loc de vãz, ~
acest miros care-mi tine loc de muzicã, ~
nedesãvîrsitul cîntec
întronînd singura mea existentã, ~
pe care merg cu douã picioare
drag de soldat al patriei
lãsat în frigul dintre douã razboaie
*
Vãd acel ceva numit cer,
vãd ce vãd si dupã aceea nu mai vãd.
De frig mã trag în mirosul de sînge,
de acolo nu mai scot în afarã
decît rosul înghetat.
Ooo... placentã si cuverturã, ~
cap atîrnînd ca o lacrimã osoasã, ~
cu tãietura gurii de foame de razã.
Ooo... tipãt jalnic,
urlet schimonosit
al neputintei decît de cuvinte, ~
al clãdirii cu oase pe dinlãuntru, ~
iar nu cu oase dalbe pe dinafara dalbã
De ce sã fie marea moale?
Muntii cu pesti si cu balene
de ce nu sînt înlãuntrul lor?
Ce pãsari migratoare zboarã înlãuntrul meu?
Ce racnet pentru o biatã piatrã nãscutã prelung.
Ce nefericire de a fi.
Cutuma mortii egalã
pentru tot ceea ce este.
N-avem nevoie de luminã, nu, n-avem nevoie de luminã.
Placenta luminii, arzãtoarea placentã a luminii
nãscînd-o pe jumãtate
înfigînd-o ca pe o sulitã în pieptul primitor al mortii...
Ia-mi ochii înapoi, mamã.
Auzul ia-mi-l înapoi, mamã.
Dragoste este ce sînt.
Aceasta este predestinatã mortii.
Nu mã îmbogãti,
însîngereazã-mã numai cu a iubi, iubire.
Lasã-mã, mamã,
sã-mi moarã numai felul
îndrãgostirii.
Placenta sîngeroasã
ia-ti-o cu nenãscutul de mine, cu tot,
înapoi!
*
Si de-odatã, explodeazã punctul gînditor.
Vai, cîtã credintã si cîtã
întelegere a celor pieritoare.
Atîta luminã într-o parte, într-o parte
cum sã nu o ajungã întunericul ei?
Ce ecou sã fii...
Dînsa, piatra se lumineazã odatã cu întunericul ei,
noi, mai grãbiti, ne întîrziem întunericul.
Punct gînditor explodat
o grabã numai, si atît.
Noi doi nu vom mai fi mãcar nici unul.

As mai putea sa-ti mai dau cateva exemple, cum ar fi Apuleius,Sapho, Villon si multealte nume celebre care au avut de suferit din cauza puritanistilor.(si nici macar nu stiu daca aceia erau intr-adevar asa cum se pretindeau a fi...)Si,vorba ta, cui naiba ii place sa-si publice poeziile langa asemenea texte pornografice, apartinand unor asemenea autori?!:)

\"In multe ocazii ti-am admirat atitudinea, dar in ipostaza de aparator al acelor textelor pornografice nu mi te imaginam. Viata e plina de surprize, nu-i asa? Toti avem alunecari, important e sa existe cineva care sa ne-o spuna.[...]Place la tine? Suna bine?
Cam asa trebui sa scriem de acum?;o)E simplu, se scrie dintr-o rasuflare si se striga-n gura mare. Nu istoveste, nu stoarce, nu provoaca insomnii si palpitatii la citire.\"

Ideea este urmatoarea, situl acesta asa cum e el acum, a aparut din dorinta de a oferi fiecaruia posibilitatea de a scrie exact asa cum simte si cum se pricepe.Unii scriu mai prost, altii mai bine,unii sunt de-a dreptul geniali...Iar calitatea unei scrieri, din umilele mele cunostinte, nu prea poate fi masurata cu sabloane, e ceva ce simti,ce intuiesti...
Restul e o chestiune de gust personal al cititorului.Si nu poti impune nimanui modul tau de a privi lucrurile, tot asa cum nimeni nu ti-l poate impune tie pe al sau! E drept,pe site se mai intampla uneori si greseli si-atunci toata lumea sare la gatul cenzorilor si-al administratorului,se isca tot soiul de razboaie meschine, incepem sa ne acuzam de partizanate, ne scoatem ochii, s.a.m.d.
Uitam insa un lucru foarte important: si ei sunt oameni, nu masinarii si sunt,deci, supusi erorii ca oricare dintre noi. Si au si ei orgolii, tot ca oricare dintre noi...
Iar poezia e o chestiune care tine de personalitatea si de temperamentul individului mai mult decat orice altceva pe lumea asta...

Da cine-a mai vazut ou cu urechi, ptiu, doamne iarta-ma?! Normal ca n-ai cum sa fii un ou...sau, poate da, oul lui Columb dupa ce-a dat cu el de masa de-a vazut stele verzi, saracutu\', si s-a umplut de fisuri...
Si treaba asta cu semnele,mie-mi cam da de gandit...aia insemnatii nu erau...din parte-ailalta a baricadei? Da\' chiar m-ai pus rau pe ganduri, mai mai sa ma sperii si sa dau fuguta la biserica!(da\' nu ma duc, ca mi-i mai frica de popa ala lacom, ca dup-aia iar o sa vina-n vizita pe la mine vreo saptamana la rand si-o sa ma lase fara toate proviziile pentru iarna!)
Dar ca sa fiu si serioasa ( ca mi se mai intampla sa fiu si-asa uneori), mi-a placut teribil.Multe mai povestesc semnele astea...

Ceea ce ma intristeaza cel mai mult pe mine, este faptul ca toti cei care au comis gestul asta, tip \"imi iau jucariile si plec\" (iar motivele supararii n-au nici o importanta aici)s-au ascuns in spatele liberului lor arbitru si al sentimentului demnitatii ranite si al amaraciunii si al dezgustului, uitand insa un lucru. Ce? Faptul ca vor aduce bucurie multor \"prieteni\", care acum vor putea sa spuna, plini de satisfactie: \"vezi, lume? Ti-am spus noi, nu e nimic de capul astora, aveam dreptate cand am zis ca-s niste superficiali incapabili a-si depasi propriile orgolii, nici macar poeti nu sunt, blablabla si blablabla...\"

Ceea ce vreau eu sa le spun celor care s-au retras (ca si celor care se gandesc sa faca pasul asta) este, in fapt, o rugaminte: rugamintea de a se gandi ceva mai mult la ce i-a impins, in realitate, catre pasul acesta. Nu de alta, dar eu fiind un piculet mai paranoica, n-am puput sa nu observ ca epidemia asta de conflicte intre membrii sitului, finalizate cu retrageri mai mult sau mai putin zgomotoase, pare a avea la origine o samanta de zazanie aruncata din afara peste gard. Si ma intreb, de ce nu va intrebati si voi, oameni buni, cui nu-i convine ca aceasta comunitate exista?

Hai sa-ncepem cu inceputul (meu, pentru ca la tine e sfarsitul:)). Citatul din Seneca se afla acolo unde este pentru ca el mi-a inspirat poezia asta. Ideea nu era aceea de a dezvolta concluzia pe care el si-o exprima, ci de a spune exact ceea ce tu ai intuit oarecum: nu exista calea dreapta, existenta este pur si simplu un nod gordian pe care ne tot chinuim sa-l desfacem, insa nu reusim niciodata sa gasim capetele sforii!

Pe urma, haosul: este oare intr-adevar (numai) o finalitate? Nu din Haos a creat Dumnezeu lumea?
In ceea ce priveste \"dezarticularea\" si ulterioara reiterare a \"institutiilor\" dorintei si memoriei (ce naiba-ti veni sa le botezi institutii, suna ca naiba, scarbos si inuman?!), nu este totul desertaciune? Adica nimic. Insa este...:)
Si ajung, in sfarsit si la zborul concentric spre odihna, care atat te-a nedumerit: el este cheia, iar odihna NU este moarte, este Nirvana care, in ciuda opiniilor vehiculate de diversi \"specialisti\", este pur si simplu Perfectiunea.Si nu odihnei alatur perpetuul, ci alunecarii printre porti...portile care deschid calea spre Perfectiune. Vezi, ne straduim sa stergem cararile, canalele, potecile, ca sa gasim Calea cea dreapta. Uneori credem ca am reusit, dar nu facem altceva decat sa ne lasam inselati, pentru ca memoria n-am creat-o noi, ci doar am dobandit-o, suntem simpli utilizatori, iar nu system administratori. :).
In rest, poezia asta nu e decat descrierea unei stari...sau talmes balmes, cum ii spui tu...:)))

OF, OF, OF, ce ti-e si cu poetii astia ametiti si zabauci!
Pai bine, bre, eu ma chinui sa-ti consolidez imaginea aia de sfant - adica de perfect - si matale ce faci? Dai cu recunoasterea-n public tocmai cand convinsesem deja pe aproape toata lumea sa-ti aduca ofrande!!!! Da\' la comisionu\' meu pe care l-ai zvarlit pe apa sambetei nu te gandisi, daca de castigu\' matale nu-ti pasa?! Ca eu mi-s femeie sarmana, care trudesc din greu sa0mi castig bucata de paine!!!

Ma duc sa-mi caut de lucru in alta parte, ca, in stilu\' asta, pravalia matale o sa dea faliment in curand si o sa raman somera, fir-ar bafta mea a dracu\' sa fie!!! :))))))

Sa-mi fie cu iertare,
dar de ma gandesc un pic
imi amintesc de-o intamplare
cu faimosul dizident Arpagic!...

Discursu-i urmatorul,
stimata domnisoara,
De-i duceti rimei dorul,
mai treceti pe la scoala.

Rasfoind manuale
s-ar putea sa gasiti,
asa, la intamplare,
o groaza de \"gresiti\"!

A scrie cu sabloane
Oricine e in stare,
Poti incerca romane
tip...sandra Brown (oups! nu-i romanca)

Sa curga virgulele dara, si semnele de intrebare,
Sa scriem toti cu rime strambe,
„SA NU TE-NFRICI”, caci nu te doare! :)))


P.S. Acu’, sper sa nu se supere pe mine fanii Anei Blandiana, dar pur si simplu nu-mi pot scoate din minte ridicolul acelui raspuns pe care l-a dat cu ani in urma, cand a fost intrebata in ce-a constat, concret, dizidenta sa fata de fostul regim...
Raspunsul a fost cum ca a publicat poemele avandu-l drept erou pe motanul Arpagic care transmitea poporului mesaje subversive, anticomuniste. Sa fiu eu a dracului dac-am gasit vreo urma de subversivitate in faptele eroice ale gloriosului motan!!! :)))))

Multam de apreciere...problema e ca scriu bine (ba nu, foarte bine pt.ca bine scriu tot timpul... :P)numai cand m-apuca spleenu\' si crizele, c-atunci creste presiunea arteriala si tre\' sa dau drumu\' la supapa, c-altfel ma paste, doamne fere\', vreun atac de apoplexie!:)))
Si-n ultima vreme, crizele-s cam rare...:)))

Autorul elegiei este JOHANNES SOMMER, nu pricep de ce-a aparut Jimmi Hendrix (or fi rude, te pomenesti?!:)))

Un descantec inganat cu voce mica atunci cand stai cu genunchii stransi, la gura sobei si privesti prin jocul vapailor catre taramul celalalt... unde e vara...:)

a nimanui - pai ce, mama draga, matale-ti da sufletelu\' ghes la incendierea padurilor?!:P

Trandafiras - eeei!hihihi, destinataru\' stie de fapt si face taraboi mare pe la posta cum ca unde-i pachetelu\' lui, da\' am zis si io asa...ca sa-l enervez, ca tare-i caraghios cand se-nfurie (pe restu\' lumii, ca pe mine n-are curaj si-atunci eu profit cu nesimtire si-n mod abuziv :))))....)

In genere, eu am obiceiul sa spun lucrurilor pe nume. Adica, este vorba, pur si simplu despre caii din Baragan...

FRUMUSETEA ARIDA A DUNELOR IN VESNICA TRANSFORMARE...DAR FARA ROD!

\"ingaurit\"-ul ala cam zgarie pe timpan...
Si mi se pare totul prea fortat - explicativ. Incearca s-o mai perii nitel..

Mai stii
cand jucam biliard
din masina
si valsam
pe faleza
la lumina lunii,
cand alungam pestii
in larg
si le strigam
sa nu cumva
sa se-ntoarca
fara licurici subacvatici,
ca sa facem focuri
ecologice
noaptea,
pe plaja?

Dumnezeu sa-l odihneasca, acolo pe unde o haladui acum...

Nu asta era problema!:)))Ci aia cu datu\' si cu facutu\' de ordine! Ori ca el, ori taraboi!
Da\' am uitat sa-ti spun ca si io am facut armata cand eram mai mica...pe bune! Adica am diploma de locotenent onorific de vanatori de munte de pe la etatea de 14 ani!
Adica, cu taraboiu\' si-a cam gasit nasu\' domnu\' tata, ca vorba ceea, doar is fiica-sa!