Poezie
Undeva, intre stanca si stanca
1 min lectură·
Mediu
Undeva, intre stanca si stanca
ma aflu pe cel mai inalt val.
Valul durerii s-a inaltat atat de sus
cu mine
incat daca m-ar cobora lent,
ca sa ajung pe nisipul vietii
mi-ar trebui o eternitate,
iar daca mi-ar da drumul brusc,
din cauza vitezei pe care as capata-o
as trece mult de fundul vietii
si as ajunge undeva in infinit.
Cu vasla rupta,
cu greu reusesc sa mentin la suprafata
barca-mi ingaurita de cei pe care
ii consideram cei mai buni prieteni.
Ca unica posibilitate de inaltare
ar fi sa-mi scot sufletul
si sa-l agat de catarg
pentru a ma folosi de puterea vantului,
dar prietenii au avut grija sa mi-l ingaureasca
folosind cu dibacie cuvinte obscene
(solidaritate,mila, prietenie, iubire, dragoste...).
Dar si cu sufletul ingaurit
tot as putea sa prind putin vant;
Pacat ca barca mea n-are catarg.
Intre stanca si stanca,
pe cel mai inalt val al disperarii
numai dragostea mai m-ar putea salva.
Dar cine sa ma iubeasca?
Pe cine sa iubesc?
022.845
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Ciolacu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 166
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Ciolacu. “Undeva, intre stanca si stanca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-ciolacu/poezie/31028/undeva-intre-stanca-si-stancaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CAmie imi aduce a proza intregul text,iar finalul mi se pare desuet,insusi cuvantul iubire cu toata familia lui lexicala nu prea mai e la moda.
0
Si mi se pare totul prea fortat - explicativ. Incearca s-o mai perii nitel..