Amor din poignee

Am sa-mi pun icoana Maicii Domnului inainte si pe cea a Mantuitorului la spate...Am sa-mi iau un rand de haine si-un rand de incaltari si-o singura infasurare tagoreasca si voi lua toate inimile la rand...Vrei sa te atingi si tu de paftaua mea? Dar daca nu se transforma ea in aur ci sufletul tau in rabinadat...Daca n-ai sa poti tine atatea rani inainte de a te scufunda...Daca ai sa vrei sa te ineci cu mainile ascunse sub cingatoare si apele te vor ridica sa umbli pe ele? Ai sa asculti atunci cum cad secundele din ele? Au oare ai auzit tu de toaca? Hai ca ne vedem la Patriarhie...Eu spun povesti despre ingeri si tu dai un banut...Stinghera de faptul ca m-ai stiiiii de undeva...I.N.R.I.

Se da ingerul smotocit de ea insasi,
de-te-asa!

P.S. La imbratisarea aceea nu oasele trosneau! Erau buzele...

Adica: cand te pupa ea ai sa sti ca e de la mine ;-)

Mainile stiu sa dea. Mainile stiu sa mangaie. Mainile pot sa fure, sa alinte, sa se roage, sa se framante, sa creeze, sa sfarame. Mainile stiu sa se tina de viata, sa nu lase sufletul sa se piarda. Si-si dau drumul, te lasa sa cazi in furtuna. Chinul si arderea si muscatura si sarutul, toate, toate sunt furtuna, furtuna mare si plina de cald si de moale si mai ales de viata.
Ai vazut puterea unui om, ai vazut puterea unei maini. Daca as avea o stea, ti-as da-o. Dar am mai mult. Am toata bucuria pe care mi-a dat-o poezia ta, toata puritatea in care ai reusit sa imbraci iubirea si pe care ai reusit sa mi-o transmiti si mie. Si credinta ca si mainile cu unghii roase si pielite smulse de tristete pot iubi. Le rup in doua si iti dau jumatate. Vezi cum, ca la soparle - coada, lor le creste o jumatate inapoi ?