Manao tupapau

suna a disperare argheziana fara tinta precisa,ramanand doar lumina sa vindece

Mie deja imi suna a resemnare, a cadere totala in bratele netrecatorului.

Mie imi suna a Gaugain. De fapt e titlul unui tablou din ciclul tahitian. Femeia goala pe care o vedem intinsa pe burta a fost chiar sotia sa sau poate una dinte ele, daca va fi avut mai multe.
Moartea haituieste pe fiecare dintre noi. Mai ales spiritul celor morti.
Ce-ai facut de meriti sa ai cosmaruri?

inorog, nu suna deloc a Arghezi.
mai degraba a Nichita...
mult mai mult modernism decat Arghezi, cred eu... si mai cred, ma ierti ca fac pe desteapta, ca Arghezi nu a fost niciodata disperat, doar amar sau filozof.

cat despre resemnare..nici asta nu cred ca e, e un fel de manifest, de revolta, unde e resemnare...

eu nu inteleg titlul.
\"Pe mine ma bantuie demonul!
Fiinta! Esenta netrecatoare,
care sfasie carnea,
care musca din coapsa
si din umar,
care strange si frange molesitul grumaz,
care lasa urme! \" asta imi pare poem, restul sunt sa inconjoar.
fara sa fie extraordinar, ihmm...e un poem bun.

Greu de presupus că există un demon opozabil demonului tău. Mai curând imposibil.
Pe de altă parte, n-ai nevoie de armonii emise de harphe ... oi fi eu surd, dar încă n-am orbit și văd cum miști lumina.