Poezie
Exegi monumentum
1 min lectură·
Mediu
Un zambet usor, fugar.
Am comis greseala sa-l cred.
Si sa descopar dupa aceea
Ca razboiul troian n-a avut loc niciodata.
Am pastrat inca o data tacerea,
In asta consta eroarea fundamentala
A fanteziei lui Wells.
Acum totul e gata.
Oamenii aceia de demult,
Straduindu-se sa-si extinda puterea asupra lucrurilor,
Cei mai multi fiind foarte saraci
Si cu niste lefuri de mizerie!
Ce mai poate fi secret
In ziua de astazi?
Cu alte cuvinte,
Oamenii ajunsesera sa creada
Din ce in ce mai putin in zeii Olimpului.
Guvernatorul ii lasa sa vorbeasca,
Asa ca eu m-am gandit sa-i expediez
Inapoi in tara lor
Pe oamenii astia.
Am hotarat deci,
Intr-o seara, la cartierul general,
Ca, de cate ori ma aflam intr-o
Asemenea stare de spirit,
sa adopt drept conduita
Umilinta,renuntarea, modestia.
Fapt e ca lumea a alergat
Sa-l vada pe nebun.
Fiindca si anticii
Erau sensibili la telepatie.
Acum se astern de-a valma culorile,
Atunci n-au fost razele de luna.
Lasand in urma mea
Doua sau trei constructii,
Stiu ca tii la mine
Si iti sunt recunoscatoare pentru asta!
024.407
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 179
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Camelia Silvia Popp. “Exegi monumentum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-camelia-silvia-popp/poezie/19840/exegi-monumentumComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
APM-am jucat un pic cu Eco !
0
imi place ratacirea ta prin cuvant...