S-au trezit anotimpurile
din cutia timpului pierdut
și s-au risipit peste mine
în culori
și amintiri...
Senzații noi mă învăluie
și mă regăsesc
în dimineți de toamnă tîrzie,
în amiezi de
Toamnă
Plouă...
Iubirea se pierde în stropi mari, reci
și se decantează
în cerul răsturnat pe pămînt!
Prin mulțimea de cuvinte
nerostite
se strecoară fragilă
atingerea caldă a mîinilor
Privește cerul:
e negru și trist!
S-au stins stelele, iar
luna a adormit
în timpul unei esclipse
totale!
S-au pierdut planetele prin
sistemul solar,
iar de atîta haos
cad artificii de pe
Din prea multă
plictiseală,
tradusă printr-o
neînțelesă economie
lingvistică,
cuvintele s-au adunat
obraznice pe raftul din librărie!
La marginea universului,
exact pe sprînceana stîngă a
Spui cuvinte fără înțeles…
Alergi după iluzii cu setea
unui mugure care
tînjește după
sărutul primăverii
în ceasul mut al risipirii;
te ridici din somn ca un fluture leneș
și te împiedici
Pe ușa de la intrare
am găsit biletul tău,
alături de un trandafir plictisit!
Ploaia ștersese literele
care se adunaseră amețite,
prin colțuri,
în pete mari de cerneală decolorată:
le-am
Unde pleacă timpul
cînd tu ești cu mine?
Unde ne pierdem
cînd suntem împreună?
Încep să înțeleg
de ce plîng firele de iarbă
dimineața,
sub pașii mei goi de tine...
În norii storși de
S-a dezbrăcat somnul de mine...
M-am trezit din tine
și am alergat cu nerăbdare
spre visele tale...
Mi-e frig și aș vrea
să mă pot întoarce din nou
în noi,
însă
nu știu dacă și
tu ți-ai
Ne-am trezit
într-o dimineață rece de toamnă
pe muchia iubirii
și din prea multă
luciditate
am alunecat în netimpul așteptării
și al geometriei în spațiu;
din greșeală, eu luasem cu mine și
ce vrei de la mine?
ploaia gîndurilor mele peste tine sau
plînsul dulce-al
înserării
din candelabrele
stinse
ale iubirii?
închide ochii:
stinge sentimentele
pe care le porți
în ochi
ca
Scrisoare:
probabil că
prezența ta e o fantasmă
în noaptea albastră
din care nu mai pot
să ies;
ochii tăi mă urmăesc în
singurătatea cuvintelor
goale cu care mă îmbrac
din disperarea cu
Scrisoare:
probabil că
prezența ta e o fantasmă
în noaptea albastră
din care nu mai pot
să ies;
ochii tăi mă urmăesc în
singurătatea cuvintelor
goale cu care mă îmbrac
din disperarea cu
Mă aventurez din nou
pe un drum necunoscut,
îmi caut în grabă umbra aruncată
la întîmplare pe trotuarele
murdare și întunecate:
e aici!
Alături de mine, amintirile tale și
cuvintele
Mă privesc în oglinda
norilor cenușii și
nu știu cine
mi-a împrumutat
trupul și gîndurile:
pe mîini
mi-au crescut flori seci
de nisip, iar în locul degetelor
au înflorit spinii cu care am
Mă îmbrac cu visele tale
și adorm cu tine în gînd,
te caut în noapte cu teamă
și-aș vrea să uit cine sîntem;
mă dezbrac de gîndurile mele
și mă dăruiesc ție
ca unui altar sfînt!
Trupul meu
Am nevoie
de o supradoză
de iubire,
dar să fie adevărată,
nu din aceea cu cod de bare
și cu termen de valabilitate!
Am nevoie de dragoste,
de un sentiment
care să-mi confirme
un minim de
Liftul s-a blocat la etajul
1001 ...nopți aș sta sub cerul
înnourat
și aș asculta Simfonia nr. 9 de Beethoven...
În spațiile închise mi se pare că
trăiesc
un veac de singurătate
și încerc
Umbre albastre se pierd
în înserarea rece,
iar stropii de ploaie, reci și grei,
cad peste noi,
ca peste niște stînci de sticlă,
transparente și mute...
Șuieră vîntul în frunzele
care par
Pe raft s-u pus
flori, caiete, o magdalenă
proustiană și un ceas in stil Dalí!
S-a șters în prealabil
praful
de pe mobilierul Louis XVI
și s-a ascuns sub șervetul de macramé
o bancnotă de
scriu cu litere mici de tipar,
privesc pagini web cu poze goale,
a b c d
.........
beau un suc de portocale,
citesc un ziar,
dorm cu picioarele
pe masa de scris documente Word.
La poarta
Înainte de a intra în
bucătăria voastră literară,
ar fi bine să urmați cîțiva
pași simpli,
de inițiere în această
artă atît de ... culinară!
Lăsați la o parte
tratatele de poezie,
notițele
Am zile cînd petrec ore
în șir pe malul mării,
ascult valurile și vîntul
rece alunecînd pe nisipul
fin,
murdar,
plin de alge și gunoaie-
pasagere naufragiate,
adunate de pe mare...
Îmi
Raftul e plini de cărți, iar
masa te așteaptă cu foile risipite
să te apuci să scrii.
Nu mai ai inspirație deloc
și ești abătut.
De la redacție sună colegii
să vadă dacă nu te-ai