Haos
Privește cerul: e negru și trist! S-au stins stelele, iar luna a adormit în timpul unei esclipse totale! S-au pierdut planetele prin sistemul solar, iar de atîta haos cad artificii de pe
ABAdriana ButnariuUitare
Scrisoare: probabil că prezența ta e o fantasmă în noaptea albastră din care nu mai pot să ies; ochii tăi mă urmăesc în singurătatea cuvintelor goale cu care mă îmbrac din disperarea cu
ABAdriana ButnariuUitare
Scrisoare: probabil că prezența ta e o fantasmă în noaptea albastră din care nu mai pot să ies; ochii tăi mă urmăesc în singurătatea cuvintelor goale cu care mă îmbrac din disperarea cu
ABAdriana Butnariudin nou
Mă aventurez din nou pe un drum necunoscut, îmi caut în grabă umbra aruncată la întîmplare pe trotuarele murdare și întunecate: e aici! Alături de mine, amintirile tale și cuvintele
ABAdriana Butnariuatelier
Mă privesc în oglinda norilor cenușii și nu știu cine mi-a împrumutat trupul și gîndurile: pe mîini mi-au crescut flori seci de nisip, iar în locul degetelor au înflorit spinii cu care am
ABAdriana ButnariuÞie
Mă îmbrac cu visele tale și adorm cu tine în gînd, te caut în noapte cu teamă și-aș vrea să uit cine sîntem; mă dezbrac de gîndurile mele și mă dăruiesc ție ca unui altar sfînt! Trupul meu
ABAdriana ButnariuNimic mai mult
Am nevoie de o supradoză de iubire, dar să fie adevărată, nu din aceea cu cod de bare și cu termen de valabilitate! Am nevoie de dragoste, de un sentiment care să-mi confirme un minim de
ABAdriana ButnariuAritmetică
Liftul s-a blocat la etajul 1001 ...nopți aș sta sub cerul înnourat și aș asculta Simfonia nr. 9 de Beethoven... În spațiile închise mi se pare că trăiesc un veac de singurătate și încerc
ABAdriana ButnariuUmbre
Umbre albastre se pierd în înserarea rece, iar stropii de ploaie, reci și grei, cad peste noi, ca peste niște stînci de sticlă, transparente și mute... Șuieră vîntul în frunzele care par
ABAdriana Butnariuaici
Pe raft s-u pus flori, caiete, o magdalenă proustiană și un ceas in stil Dalí! S-a șters în prealabil praful de pe mobilierul Louis XVI și s-a ascuns sub șervetul de macramé o bancnotă de
ABAdriana Butnariuabc
scriu cu litere mici de tipar, privesc pagini web cu poze goale, a b c d ......... beau un suc de portocale, citesc un ziar, dorm cu picioarele pe masa de scris documente Word. La poarta
ABAdriana Butnariureteta de poezie cu miere
Înainte de a intra în bucătăria voastră literară, ar fi bine să urmați cîțiva pași simpli, de inițiere în această artă atît de ... culinară! Lăsați la o parte tratatele de poezie, notițele
ABAdriana Butnariumarea
Am zile cînd petrec ore în șir pe malul mării, ascult valurile și vîntul rece alunecînd pe nisipul fin, murdar, plin de alge și gunoaie- pasagere naufragiate, adunate de pe mare... Îmi
ABAdriana Butnariuasteptare
Raftul e plini de cărți, iar masa te așteaptă cu foile risipite să te apuci să scrii. Nu mai ai inspirație deloc și ești abătut. De la redacție sună colegii să vadă dacă nu te-ai
ABAdriana Butnariudespre tine
Am uitat cine sînt eu, dar te-am auzit spunînd că aș fi o iarbă rea, un braț de alge aruncate la malul mării de o furtună ce acum cîteva zile a înecat un vapor întreg de pasageri... Am
ABAdriana Butnariuin graba
Vreau să-ți spun că nu mă interesează ultimele tendințe din modă și nici cauza din care s-a sinucis vecina ta. Nu vreau să știu de nimic. Am să te rog să-ți închizi telefonul
ABAdriana ButnariuUnu-doi-trei
Ne jucăm mereu cu iubirea, o trăim la puterea a zecea și apoi o trecem prin Teorema lui Thales... Ne iubim mereu cu jocul de-a iubirea și te mint că scoasă de sub radical dragostea e
ABAdriana ButnariuAm venit
Am primit cu ploaia de-aseară mesajul tău. Și am venit, așa cum mă știi : cu fruntea plină de gînduri, cu brațele mirosind a iasmin... Am venit să te caut și să mă dărui ție, ca ploaia
ABAdriana ButnariuCulori
Mă îmbrac mereu în culoarea toamnei și, culmea, mă prefac, tot mereu, că iubesc primăvara. Nu știu de ce simt că trăiesc un timp străin și încerc zadarnic să-l schimb pe sentimente, pe
ABAdriana Butnariusalut
Salut ! Nu spun cine sînt și nici de unde vin, nu vreau să mă cunoști și nici să mă îngîni. Eu vin din lumea mea, rece, ostilă și grea. Vina nu e decît a mea ! Mă joc cu cuvintele și le desfac pe
ABAdriana Butnariudoar eu
Am ascuns în palmele tale fericirea mea și acum caut destinul iubirii noastre în degetare de cristal... Iubirea mea a murit demult. Degetele mele nu mai știu să caute sensul vieții prin
ABAdriana Butnariupoetica arsa
Cuvintele mele se lovesc de tastatura rea, veche, de ochii celor care privesc poezia mea cu lupa bunicii. Nu vreau nimic de la voi, criticii mei, cenzorii mei ! Risipirea
ABAdriana Butnariu