Depărtare
S-au trezit anotimpurile din cutia timpului pierdut și s-au risipit peste mine în culori și amintiri... Senzații noi mă învăluie și mă regăsesc în dimineți de toamnă tîrzie, în amiezi de
Toamnă
Toamnă Plouă... Iubirea se pierde în stropi mari, reci și se decantează în cerul răsturnat pe pămînt! Prin mulțimea de cuvinte nerostite se strecoară fragilă atingerea caldă a mîinilor
Plictiseală
Din prea multă plictiseală, tradusă printr-o neînțelesă economie lingvistică, cuvintele s-au adunat obraznice pe raftul din librărie! La marginea universului, exact pe sprînceana stîngă a
Concluzie
Spui cuvinte fără înțeles… Alergi după iluzii cu setea unui mugure care tînjește după sărutul primăverii în ceasul mut al risipirii; te ridici din somn ca un fluture leneș și te împiedici
Un trandafir
Pe ușa de la intrare am găsit biletul tău, alături de un trandafir plictisit! Ploaia ștersese literele care se adunaseră amețite, prin colțuri, în pete mari de cerneală decolorată: le-am
Unde?
Unde pleacă timpul cînd tu ești cu mine? Unde ne pierdem cînd suntem împreună? Încep să înțeleg de ce plîng firele de iarbă dimineața, sub pașii mei goi de tine... În norii storși de
Somn
S-a dezbrăcat somnul de mine... M-am trezit din tine și am alergat cu nerăbdare spre visele tale... Mi-e frig și aș vrea să mă pot întoarce din nou în noi, însă nu știu dacă și tu ți-ai
Apus
tu, dorul meu, apus... plînge înserarea neputința de a întoarce timpul și lașitatea cu care cuvintele se tac în noi doi ...
Spune-mi tu
Ne-am trezit într-o dimineață rece de toamnă pe muchia iubirii și din prea multă luciditate am alunecat în netimpul așteptării și al geometriei în spațiu; din greșeală, eu luasem cu mine și
Ecuație
ce vrei de la mine? ploaia gîndurilor mele peste tine sau plînsul dulce-al înserării din candelabrele stinse ale iubirii? închide ochii: stinge sentimentele pe care le porți în ochi ca
