Toamnă

Toamnă Plouă... Iubirea se pierde în stropi mari, reci și se decantează în cerul răsturnat pe pămînt! Prin mulțimea de cuvinte nerostite se strecoară fragilă atingerea caldă a mîinilor tale... Privirile ni se întîlnesc la un colț de lume, departe de furtuna sentimentelor. Pe culmea tăcerii, dorințele stau scrise într-o caligrafie perfectă: plîng castanii de-atîta liniște și se spulberă vîntul de bătaia inimilor noastre... Din prea multă durere, mi se desprind de pe degete emoțiile și dansează haotic prin aer ca niște frunze... Pe buze ni se strivește sărutul cel din urmă: e toamnă!