adriana barceanu

Dar îmi cumpăr. M-ai lăsat fără cuvinte. Ada asta a ta pare o puștoaică simpatică și prostuță.
Dialogul banal și trăirile interioare ale Sisifului sunt în contrast puternic, drumul până la moarte (a Adei, a lui sau doar moarte ca loc fix) determinat de pași...și nici „azi nu moare nimeni”. Mi-a plăcut la-am recitit și-l voi mai citi până descopăr tot.
Imaginea din final e o viziune tare dulcică despre îndrăgostiți.

În timp ce unii fac politica omeniei alții fac politica pentru ei înșiși. Acest bun simț despre care românii nu au nici o idee apare ca o ultimă speranță. Cei 17 ani în care toți se așteptau să apară bunul simț nu au fost suficienți ca să nască nici măcar o mustrare de conștiință. Fac parte dintre copii care au avut sentiment patriotic, dar am crescut și am început să vad că nu-mi ajută la nimic atâta timp cât drept exemple de moralitate îmi erau doar câteva cărți și o mână de oameni fără nici o putere de decizie
Domnule Liviu Ioan Stoiciu, mama nu mă lăsa să citesc anumiți scriitori când eram mică. Unul era Păunescu. Am văzut mai târziu de ce. Literatura română are de suferit, dar nu e prima oară când se întămplă asta. Acești foști comuniști, foști cântători ai ceaușismului din nefericire sunt între noi și n-au conștiință. Dreptul dumneavoastră la replică, o spun cu tristețe, nu va schimba cu nimic nici în ei și nici în cei care-i suțin.

Domnule Vasile Munteanu, politica omeniei este caracteristică României, o țară care-și trimite copii să trăiască peste hotare, după ce au fost bătuți omenos de cei pentru care faceți politica omeniei.

De la momentul 89 și până astăzi nu se spun atât de multe lucruri și se știu cu adevărat atât de puține că uneori chiar mi-aș dori să vad măcar procese publice, dacă nu execuții.

Mofturos nemofturos nu mai contează. Ai o stella de la mine. Sfârșitul e meditativ. Decorul întregului text e ca o călătorie al cărui început te uimește iar la sfârșit te trezești că de fapt ai stat pe loc.
Asisentele se învârt ca într-un ritual , toți rostesc aceleași cuvinte… Pare mistic.
Mi-a plăcut,

M-ai surprins plăcut cu textul ăsta. Pari un împătimit al situațiilor deloc plăcute în care e pus deseori emigrantului mai ales dacă e proaspăt venit. Cunosc mulți oameni care n-o iubesc pe Emily din aceleași motive.
Mă prinzi cu delicatețe în sfera umoristică pe care o creezi. Să ne citim cu bine.

Nu ești vinovat decât că ai scris un poem.
Râd recitindul și-l îndrăgesc tot mai mult.
Mi-a plăcut simetria dintre început și sfârșit.
Deși nu e de râs:)

Nu mi-aș fi imaginat altfel un inorog.
Noaptea deschide o poartă cu lămpi în care cad fluturi
O poartă prin care încă mai intră inorogul.
Vreau și eu cartea aia de pe noptieră :)

Îți multumesc de încredere, uneori cred că văd prea multe sensuri. E o boală de care suferim amândoi. Realitatea? Cine mai știe care e…
Dar recitind textul cred că văd și joaca asta printre lumini. Și oricum te joci cu sensurile ca un maestru.

La asta nu mă așteptam. :))
Și eu care căutam sensuri ascunse, îl acoperisem cu o aură de mister.
Să-mi spui unde-l găsesc pe Relu când mi se golește paharul :)

Asta e chiar crimă culturală.
Ați întrebat-o măcar? Glumesc
Amuzant, mi-a plăcut deși e o crimă.
Și rima pare un pic mai mult forțată
bănuiesc că oarecum sugestiv.
Cu respect,
Vă mai citesc

Din nou trebuie să vă admir. Mardare îmi devine drag. Sper să nu se oprească din trimis scrisori. Am fost foarte atentă de la ultima scrisoare să vad cât adevăr grăiți. Mult:)
Mardare e un personaj trist în ultimă instanță, căutându-și iubita necontenit și părăsit întodeauna pentru cel mai bun prieten. Chestia asta sună atât de bine și oarecum familiar.
About the rest e un limbaj nou and wellcome. Facem impruvuri la languajul românesc:))

Vă admir pentru curaj, și pentru sarcasm.
Cu a lot și binemeritat respect,
pi es: On patruzeci a fost again smog

Alberto, să nu ștergi nimic!
Anghele, te prinde tare bine formatul ăsta. Dacă nu te-aș fi citit înainte chiar aș fi jurat că ești original.
Vă citesc p’amândoi că tare simpatici sunteți.

Simpatic Relu Păhărelu. Un soi de sinucigaș motivat, fără bucurii personale. M-a pus oarecum pe gânduri că nu înțeleg foarte bine personajul. Adică l-ai înconjurat de mister, deși pare simplu și mă chinui să îl descopăr.
Ne mai citim
Cu respect

Alberto, cred că steluța ai primit-o pentru idee, pentru naturalețe. Felicitări.

Enache,
Primul examen pe care l-am picat a fost din cauză că nu aveam diacritice pe eseu. Profesorul a refuzat să-l citească, lasă accesele de furie, lasă gelozia sau ce ai avea tu și învață să scrii românește. P’ormă comentezi.
Cu respect,

Aici am simțit izul de poem, am văzut rădăcini în copacul domniei voastre.
Las un semn de citire și mărturisesc că nu multe lucruri îmi intră așa de repede în suflet.
Cu deosebit respect

Eu găsesc în bucata asta de literatură un ‚ceva’ fabulos. E atat de simplă încât îți pot da lacrimile și asta la modul serios. Se încercă mult să se creeze imagini, uneori chiar se pun poze, asta cu gândul că vei face ceva original. Eee, aici domnule Alberto ai rupt o imagine reală și ai recompus-o în cuvite. Ai creat fără să te chinui, fară să se vadă forțare în scop literar. Mi-ar plăcea să găsesc mai multe texte de genul ăsta pe pagina ta.

Orice adăugare de tip extremist sugerată de domnul Anghel e nebinevenită. E o proză simplă, un dialog despre ceva făra determinanți clari. Așa lasă posibilitatea cititorului să se regăsească în personaje, să creeze imagini și intrigi așa cum deja domnul Anghel a și facut.
Felicitările mele și să ne citim cu bine.

Ai găsit că e important să asimilezi ca apoi să poți reproduce.
Cu respect,

-Efo tah? Tagid li efo tah?
ELOHIM??!!
-Rak shnia! spuse El.Nu mai am whiski

Dumnezeu nu te părăsește, doar te lasă să aștepți.

Îmi place.

Zabet,
Păi cred că te prinzi că la asta se rezumă cultura ta, la căutat pe google.

Poezia asta are ceva original, fie el și un pârț.
Albetro, până la urmă cine cerșea fericire de la cine?
Mi-e mi s-ar părea amuzant ca dumnezeu să facă asta (să tragă un pârț :)).
Cu respect,

M-am delectat cu frumusetea asta de lectura, en riant, an supirant, ca mare verite zici tu isi. Moi sunt o curant cu languajul ăsta, si trebuie sa recunosc, cam ai dreptate. Eu l-as numi satiră, pamflet sau ceva de genul ăsta. Sper ca toți citiorii să se bucure de el, nu numai parlitorii de quebecoasă stâlcit românească. Tout est beau. O revoire:)

E intimă atmosfera creată, e ca o destăinuire față de tine mai degrabă decât o scrisoare.
Încă sunt lucruri pe care nu mi le-am imaginat scrise și m-a bucurat descoperirea unora în textul tau. Nu pot emite judecăți de valoare, pot spune sincer că mi-a plăcut.
Voi reveni cu drag:)

Da, o nuntă între gay
Mi se pare nefiresc
Însă cum să povestesc
Nu privești dacă nu vrei

Poate e mai drăgălaș(i)
Gay-iele să le admiri
Vor fi ca doi îngerași
Fără tonții ăi de miri