Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

memento II

să continui

2 min lectură·
Mediu
pauza a fost scurtă
și-apoi loviturile
în fiecare dimineața de atunci tot mai puternice
cred, îmi repet cred la fiecare zgomot
cred că apa e ploaie
soarele e un cuptor cu microunde
telefonul are doar un singur apel pierdut
nu, nu ești tu
sunt eu
mă sun să văd pe unde mai sunt
ieri am stat acasă
și am privit în gol
ca un idiot
ce lume mare
ce oameni minunați
apoi mi-am dat o palmă
și m-am trezit pe scaun
cu o țigară fumegând în scrumieră
ceva s-a stricat
eu sau în mine
poate inima
*
mă gândesc
la trenul suspendat
la locul în care oamenii beau bere și stau în picioare
la chipul de înger abia zărit
la fericire
la lipsă
........
*
nu știu
poate camera goală
prin care se plimba o tăcere
cu unghiuri ascuțite
ca un briceag wenger
sau durerea de burtă
tremuratul și greața
strânse în pumnii mei
minuni ale fricii
de mâine
de cum va fi după
*
mă gândesc la tine la
dumnezeu și la fericire
în jurul meu se ascund vârcolaci care înghit soarele bucată cu bucată
râul stelele și imaginea unei mânăstiri care mă așteaptă ca o temniță
am să plec
pentru că întâmplarea m-a trimis
într-un loc în care nu am amintiri piedici
*
nu s-au schimbat multe
probabil mă deprimă vântul
ploaia asta efervescentă care scoate din mine
un fel de întuneric și toate spaimele se cuibăresc mai adânc în piept
până simt cu mă strânge stomacul
și inima
de frică
apoi nodul din gât
și atunci beau
pentru că uit și adorm mai ușor
înconjurat de brațele mele
în care încă mă mai simt acasă
023.189
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
278
Citire
2 min
Versuri
62
Actualizat

Cum sa citezi

adriana barceanu. “memento II.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-barceanu/poezie/1803926/memento-ii

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@aros-alaAAaros ala
daca vrei sa incerci asa directete in scris, fii sincera cu tine pina la capat. adriana, sunt versuri bine tensionate si sunt goluri gen \"cred, îmi repet cred la fiecare zgomot/ cred că apa e ploaie/ soarele e un cuptor cu microunde\", \"mă gândesc (...) la chipul de înger abia zărit\", \"pentru că întâmplarea m-a trimis
într-un loc în care nu am amintiri piedici\" (aici anume lipsa certitudinii în alegerea între certitudine și pierdere), \"probabil mă deprimă vântul/ ploaia asta efervescentă care scoate din mine\" plus ultima strofă mi se pare în plus. o imagine reușită e
\"un fel de întuneric și toate spaimele se cuibăresc mai adânc în piept
până simt cu mă strânge stomacul
și inima
de frică\" - aici ar fi trebuit să pui accent și să dezvolți.

succes mai departe, sunt sigură că vei evolua n timp, ai talent, important es ă îl crești corect.



0
@adriana-barceanuABadriana barceanu
...e pertinent ceea ce spui, insa aceasta sinceritate in scris este interpretabila si daca devine totala ea nu mai este decat defulare, lucru pe care autorul nu si\'l doreste.
sunt oarecum dezamagita in ultimul timp de ceea ce scriu, poate si pentru ca citesc mai mult decat de obicei.

multumesc pentru critica, mi\'o asum si mult spor si tie

0