e și ăsta un mod de a fi

stau cu chirie într-un apartament nerenovat

plătesc întreținerea împărțită la patru și dorm puțin

apa de la baie picură obscen peste visele mele

îmi ascult vecinii cum se ceartă cum se fut și cum pleacă

în fiecare dimineață ajung în stație

magnetizându-și abonamentele pe linia vieții

mi-ar plăcea să se sinucidă cu telefoanele lor maneliste

să-și dea beepuri până când le vor plesni celulele creierului ca niște floricele în microunde

mă simt un extraterestru român seara mă uit pe cer până prind o eclipsă de lună

pe urmă te sun îți spun la mulți ani

nu știu niciodată cu siguranță când e ziua ta

în loc de rugăciuni am o listă cu toate lucrurile în care nu mai cred

în ion creangă nu mai cred

în fericiți cei săraci cu duhul

în cele șapte minuni

în păcat

păcat că nu știu să mor și să mă nasc

nu cred în ceea ce văd

când visez uneori îmi bate inima tare și te țin strâns de mână

poate mă aperi

sunt un extraterestru român iar țara mea e rotundă și turtită la capete

șobolanii din scara blocului se învârt în jurul scării

scara e o bară la care vecinii mei fac striptis

duminica e sărbătoare facem curat scuturăm covoare

ne uităm la televizor știri știri știri

același nimic lista mea e plină cu lucruri în care nu mai cred

nu mai cred în fericirea celorlalți

asta nu e o poezie reușită

nu e poezie în principiu

vreau să vezi dincolo de ferestra cu pixeli

să simți că poți să-ți întinzi mâinile și să mă prinzi de suflet

să mă sugrumi din prea multă dragoste

să simți cum mă eterizez pentru tine

și te voi bântui ca un strigoi

în nopțile de sânziene

an după an

numai a ta