Adrian Suciu

Nu credeam ca referintele culinare pot sa degaje atita tandrete. :) Frumos.

Ramona, poemul tau e elegant ca o rochie intinsa peste genunchi. :) Si la fel de atitator. :)

Ioana, ai forta!!!!!!!!!!!!!!!! Scapa dracu\' de reflexele astea textuale de filoloaga pentru ca lucrul asta sa se si vada!!!!!!!! Am facut si eu facultatea aia pe care o faci tu acolo si mi-au trebuit vreo doi ani dupa ce-am scapat de ea sa ma dezinhib. Nu te lasa pervertita, te rog eu mult.

Un poem curat, limpede si bine inchegat. Mai trec.

Alina Maria, ai scris adevarat si nu stiu daca cu stiinta ta sau fara ea ritmul e asa cum trebuie. Citeste-l inca odata si o sa vezi ca are ritmul rotilor de tren. :)

Poemul e perfect, Ioane, dar nu respectia proportia. Fii mai atent la detalii, in contextul dat se foloseste \"pula mea\" tot la trei cuvinte. :)

Dane, Alina Maria are dreptate: tinutele precare sint la moda acum. Poemul tau, in schim, nu e deloc precar.

Ela, primul vers mi-a mers direct la suflet. :) \"Casa de piatra\", \"iglu-ul\", adapostul asediat de senzorial, incluzind aici si flash-back-urile memoriei par o punere in abis a unui anume gen de scriituri poetica. O reusita estetica apreciabila si prin prisma discursului - simplu, neincarcat, percutant.

Demult n-am vazut o imagine mai puternica decit cea sufletului tinut strins in dinti sa nu iasa! Da\' sa stii ca nici noi n-avem destui ochi la pasari!

Andreea-Ioana, e un text bun dar el traieste in primul rind prind finalul perfect pe care i l-ai gasit, care e antologic si e un poem in sine. Nu te lasa prada vorbelor, e un exces de epitete in rest care imbicseste textul chiar acolo unde ar trebui sa respire.

Alina, ca de obicei, ma surprinzi. Ai simturi de robot de explorare martian, inregistrezi tot, nu scapi nimic, nu obosesti, citeodata? \"E OK atita timp cit nu e vorba de noi si de copiii nostri\". Cred ca pui in versurile astea intreaga filozofia a \"zilelor din urma\". Ai un scris de bisturiu, Alina: nu lasa nimic ascuns, despica pielea, tesuturile, umorile si venele.

Alina, poemul tau mi-aduce un regret si-o-ntrebare: daca as putea sa fiu macar o zi femeie, as scrie altfel? E o frenezie senzoriala extrem de sugestiva in versurile tale. Aproape ca se transmite ca atare cititorului.

Stefane, poemul asta sta in picioare prin minutiozitatea cu care l-ai construit si nu numai. Trecerile dinspre \"inauntru\" inspre \"afara\" si continuul balans intre planuri au farmec. Finalul e reusit. Daca nu te superi pe mine, as avea o observatie de filolog. \"Tu scrijelești cuvinte ce încep de sub unghiile tale\" e oarecum stingaci. Pentru efect si concizie, iti sugerez: \"Tu scrijelesti cuvinte ce incep de sub unghii\". Eviti pleonasmul semantic si cistigi in ambiguitate, miza pe care o ai in text.

Mihai, Costin, eu credeam ca e limpede: nu e vorba despre Dumnezeu, nu folosesc nicaieri majuscula in text, nu e un text iconoclast, sint credincios si nu ateu. :) Sfinta Scriptura vorbeste adesea despre tot felul de \"dumnezei\", in opozitie cu Dumnezeu. E un text despre dumnezeii-idoli pe care ni-i construim de-a lungul vietii si la care ne inchinam, o vreme mai lunga sau mai scurta, dupa cum evoluam pe parcurs. Poemul e o \"lepadare de idoli\" si nu o \"lepadare de Dumnezeu\". Asta e motivul pentru care, pe mine personal, m-a deranjat faptul ca voi ati inteles mesajul poemului exact pe dos. :) Dar mi-a trecut. In fond, sintem pe site-ul asta tocmai ca sa intram in dialog, sa ne apreciem si sa ne contestam unii pe altii, si chiar sa polemizam daca e cazul. Nadajduind ca am risipit din neintelegeri, va multumesc tuturor pentru atentia cu care v-ati aplecat asupra textului si ma bucur ca el s-a dovedit a fi viu.

\"poezia este insasi terenul de manifestare al subiectivitatii\"

Florian, iti multumesc pentru gentiletea cu care aperi un text. Stiu, insa, ca atunci cind il scoti in lume, il expui tuturor riscurilor. Si, in ce ma priveste, ma stiu indestulator de sanatos ca sa pot primi cu un zimbet un atac la persoana.

Intervin si eu, tardiv, in discutia de fata, dintr-o sfiala structurala: nu intri in casa unui om si te apuci sa-i dai sfaturi despre cum sa-si aranjeze mobilierul. Eu sint nou si am prins site-ul asa cum este. Observ ca lumea se plinge de subiectivitatea celor care remarca, sub o forma sau alta, diverse texte postate pe site. Mi se pare vag deplasat sa te plingi de subiectivitatea cuiva care citeste o poezie; in fond, spun o banalitate, subiectivitatea este insasi terenul de manifestare al subiectivitatii. (Sigur, ma refer la subiectivitatea pe criterii estetice). In fond, o solutie, si aceea aproximativa, ar fi ca editorii sa aiba sensibilitati diferite, in felul acesta recomandarile nu au cum sa fie monocorde. Remarc discutii aprinse in jurul \"Subiectelor fierbinti\". Cita vreme e limpede ca acestea exista pe criteriul interesului suscitat (inteleg ca soft-ul, deci o entitate ne-subiectiva masoara acest interes)si nu pe criterii estetice, mi se pare normal sa se tina cont si de criteriul, vulgar spus, cantitativ; in fond site-ul este interactiv si acesta e unul dintre farmecele lui. In rest, multa apetenta pentru polemica si asta e un lucru foarte bun. In ce ma priveste, de cind am descoperit poezie.ro, pot sa spun ca citesc aproape zilnic un numar de texte care-mi fac placere, atit recomandate cit si nerecomandate, deci nu ma deranjeaza intru nimic faptul ca unui editor a placut un text care nu a intrunit sufragiul meu sau viceversa. Tineti-o tot asa si ma bucur ca existati.

Da, Emanuela, acum inteleg de ce si cum intelegi. Stingerea din final e opera de maestru. Imi pare, insa, ca drumul pina la final nu l-ai conturat destul de limpede.

Florian, ai dreptate sa vezi textul cinematografic. El e gindit ca un travelling. Dar am incercat sa nu bag degetele-n ochii cititorului. :)
Claudiu, am recitit textul incercind sa fiu detasat de el (cumplita incercare) - spusele tale se confirma, finalul scirtiie. Ma gindesc la el.
Alina Maria, rindurile tale ma bucura pentru ca vad in ele o aplecare cinstita inspre un text (pe mine nu ma cunosti, deci iti acord prezumtia de buna-credinta in privinta obiectivitatii). Si-ti raspund cu o intrebare: ti se pare ca sint un individ usor de descurajat? (Evident, nu ma refer numai la poezie).
Livia, fragmentul din Sfintul Vasile cel Mare e, dincolo de profunzimea lui, un poem in sine si-ti multumesc pentru ca mi-ai dat sansa sa ma aplec asupra lui. Am senzatia (s-ar putea sa ma-nsel dar asta imi spun comentariile) ca se face confuzie. Miza poemului (\"dumnezeul meu\") nu este una cu trimitere inspre divinitate. Nu despre Dumnezeu e vorba, ci despre \"un dumnezeu\" al meu. Sa ma explic mai mult ar fi ridicol, un scriitor nu-si explica textele si, oricum, intentia lui nu e valida decit daca transpare din text. :)
Dan, citeste rindurile de mai sus si o sa vezi ca esti destul de aproape de adevar in privinta textului pe care l-ai comentat. Sau, in orice caz, ai simtit ca e un \"dincolo\". :)
Katiuska, si eu am simtit destul de des frustrarea ca nu am scris eu un text despre care aveam senzatia ca e bun. Frustrarea asta are o miza, e creatoare de stare si de sens.

Dane, nici cu tine nu mi-e rusine, mi-a placut \"Sex bestial si poezie\". E intens si bine construit.
FE, ai dreptate, e \"o poezie slaba cu subiect banal si expirat\". :) Nici eu nu stiu de ce a recomandat-o cineva si nici cine a facut lucrul asta. Permite-mi, insa, sa-ti atrag atentia ca daca mi te adresezi cu \"mah\" ajung la concluzia ca, pe unii, dumnezeul lor ii iarta si cind sint mitocani. Oare dumnezeul mitocanilor e mitocan si el? Pentru ca atunci, cu tot respectul, sigur nu vreau sa avem acelasi dumnezeu.