Te rog

Prima strofa ar putea merge si fara versuriel 2 si 3. In rest, un poem frumos.

Da, Emanuela, acum inteleg de ce si cum intelegi. Stingerea din final e opera de maestru. Imi pare, insa, ca drumul pina la final nu l-ai conturat destul de limpede.

\"nu uita
da-mi drumul la pasari
si sufla in foc\"
Suna atat de clar si frumos mesajul asta incat mai ca as face-o pentru cineva ca tine Emanuela.
Dar nu m-ai convins ca ai chiar atat de multe de spus pe cat te laudai intr-un poem trecut:)
Comentariul de final s-a vrut chiar un pic acid...

Se pare ca in dorinta ta de daruire vrei sa cuprinzi universul fiintei iubite in toata splendoarea si frumusetea lui. Este foarte reusita inglobarea aspectelor complementare atat din punct de vedere spatial (\"cerul\" -\"ierburi cu roua\") cat si din punct de vedere emotional (\"flacarile\" <> in antiteza cu \"paharul tristetii\" <>)... \"sa-ti ud radacinile
sa-ti infloresc ranile\". Trecerea firesca intre aceste elemente complementare creaza unitatea atat de frumoasa a universului conturat de tine... Frumoase obiective ;)\"ca somnul sa-ti para mai bland\" , \"sa te fac si mai frumos\".
Poezia ta mi-a amintit de ce scria la un moment dat Anthony de Mello in \"Rugaciunea broastei\": \"Din perspectiva religiei singura distinctie care conteaza nu este cea intre cei care cred si cei care nu cred, ci intre cei care iubesc si cei care nu iubesc\".
In strofa a doua se pare ca iese la iveala faptul ca nobletea presupune un efort... asa este: zborul presupune efort si sacrificii, ... rasplata va fi pe masura
ps: cineva acolo sus ne iubeste, asa ca sa nu iti faci griji, va trimite El pe cineva sa dea drumul la pasari si sa sufle in foc, asta in cazul in care nu exista cineva. Bine ps-ul meu a fost doar o gluma.
Mi-a facut placere sa te citesc!