Poezie
Viorel și-a scos ochii cu o furculiță
1 min lectură·
Mediu
Dumnezeu i-a spus să-i scoată
așa că Viorel și-a scos ochii cu o furculiță
probabil sticla aceea a fost ultimul lucru pe care l-a văzut
acum are nevoie sa-l ducă cineva la sala de mese
să-i pună o babețică
cu furculița și cuțitul se descurcă
Multe poți face/simți când ești doar tu cu tine
poți simți gustul bucatelor de pe masă
poți asculta ploaia biciuind ferestrele
dar nu poți vedea fulgerele
ce brăzdează albastrul tot mai cenușiu
doar una dintre prodigalitățile dăruite de natură
dar noi suntem cu ochii pe sticlă
și încercăm să trecem prin viață înotând
unii îi privim pe cei ce se îneacă alții cu compasiune
Ionaș a stat aici cu anii
cu mersul de trapper și căștile in urechi bântuia coridoarele în lung și lat
mereu cu o butadă în buzunar
Luca în schimb la cincisprezece ani se droga de la doisprezece
dacă te uitai în ochii lui vedeai o licărire de viață
tristă candelă reflectată intr-o fereastră
și ca el erau și alți recidiviști
în ochii lui Viorel însă
vedeai doar gol și întuneric
un abis întunecat fără fund
căci Viorel și-a scos ochii cu o furculiță
pentru că așa i-a spus Dumnezeu
005
0