Poezie
Abulie
1 min lectură·
Mediu
Ca sicrie albe
aliniate într-o morgă devenită neîncăpătoare
stau paginile goale dinaintea mea
le-am dat un titlu banalizat zilele acestea
jurnal de pandemie
în ele am vrut să îngrop victimele abuliei
virus contagios
s-a transmis de la soarele ce râdea din fereastră
la ploaia ce parcă ne deplânge soarta
întocmai cum scleroza în plăgi
roade implacabil oasele
mi-a măcinat dinlăuntrul
de nu mai pot gândi decât în cifre
cu câți milimetri să fi crescut rădăcinile ananasului
de acum o oră
când am întors borcanul pe toate părțile
de câți centimetri are nevoie barba
pentru ca lama de ras
să devină inutilă
și câte mile să fi parcurs melcul
pe care l-am întâlnit în ultima plimbare
și a cărui cochilie
îmi părea pupa unei corăbii
ce se îndepărtează cu velele umflate
de un vânt doar de el simțit.
001684
0