Poezie

Evadare

1 min lectură·25 septembrie 2015

Mediu

Gândurile mai mute ca oricând

se izbesc de pereții camerei

spărgându-se în mii de cioburi

din spatele peliculei de praf

depusă pe sticla televizorului

buzele crainicei

macină în gol știrile

acoperite de picamerele marelui șantier

ce se cască dincolo de fereastră

și care amenință să înghită orașul

poticnindu-se în lovituri de baros

și pășind cu grijă să nu lase urme

în molozul și rugina ce se aștern peste tot

mintea o zbughește într-o direcție necunoscută

dau să o strig dar plămânii se sufocă

în aerul mirosind a flex încins

așa că o las să se ducă și de la o vreme

recunosc poiana aflată la răspântie

de cruci albastre și cruci roșii pictate pe brazi

și iarba culcată la pământ

acolo unde deunăzi când privind la cer

când la crucile albastre și crucile roșii

încercam să mă hotărăsc

dacă să mă îndrept spre acel albastru nedeslușit

ori să mă întorc spre nimicul cunoscut ca-n palmă

în timpul ăsta

acasă

în molozul și rugina așternute în fața ușii

singurele urme care vin și pleacă sunt cele ale curierului

care mi-a lăsat o notificare de la bancă.

001.102

adrian rentea. “Evadare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-rentea/poezie/14079537/evadare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.