Poezie
Amiază
1 min lectură·
Mediu
Pe dealuri
lanurile de porumb
au încremenit în poziție de drepți
precum o armată ce se pregătește
să ia cu asalt satul
sat care pare părăsit
abandonat
becisnicul soare
ce domnește despotic peste întreaga vale
i-a ucis și ultima suflare
cu ultimele puteri
îmi trag un butuc
sub o tufă de cununa maicii domnului
mici scântei de aur se joacă printre frunze
la adăpost de ghearele solare
butucul tocit de ani
îmi pare un adevărat jilț domnesc
palmele torturate mă ard
tata își reazemă sapa
lângă a mea
și coboară în pivniță
după o vadră de vin rece
mama ne anunță că masa e gata
în bucătărie miroase dumnezeiește
brusc beșicile din palme
nu mai dor așa de tare.
001097
0