Poezie
O duminică la țară
1 min lectură·
Mediu
Rătăcit într-un albastru de cristal
Un solitar bulgăre pufos de vată
Plutește-alene peste a satului vatră
Într-un decor de basm autumnal
E o duminică de toamnă târzie
Brumărel domnește peste dealuri
Împărțind cu dărnicie ale sale daruri
În fiece grădină, pe câmp ori în vie
Pe uliță doi gureși preșcolari
Se ceartă pe o galbenă gutuie
Primită de la o galeșă duduie
Cu pistrui pe nas și ochelari
Un cățelandru mai neastâpărat
Bagă în sperieți un cârd de gâste
Dar până să apuce să le muște
Pezevenghiul e în cușcă consemnat
Peste drum la domn' învățător
În curte e întinsă mare masă mare
Domn' părinte dă a sa binecuvântare
Într-un moment solemn înălțător
Tolănită pe o lespede de piatră
Cască plictisită o cățea bătrână
Așteptând cuminte ca a sa stăpână
Să scoată plăcintele din vatră
Mesenii așteaptă cu vinul în pahare
Să termine cuvântul domn' părinte
Priviri aruncă spre tava cu plăcinte
Iar buzele-nsetate ard de nerăbdare
Întors de la o eșuată vânătoare
Pe sub grămezile de păpușoi
Mesei îi dă târcoale un cotoi
Atras de mireasma îmbietoare
Cu mintea pornită-n hoinăreală
Picotind sub nucul din poartă
Descând o cană vădană de toartă
Și cad într-o bahică toropeală
00985
0