adrian pop
Verificat@adrian-pop-0024565
"oricare dintre noi adică, are la cap o păsărică /eu sînt mai misogin un pic, așa că am un păsăric / să cînt despre închipuiri, dezastre și nenorociri / nu pot deloc să mă abțin / numai prostii în cap îmi vin" www.hypocrisia.ro
final imi pare elocvent in directia asta - o imagine oarecare care musai sa fie ceva-n plus si de aiic a usoara extrapolare a lui \"sminti\"
nu-mi place nici cum pica \"tita ma-sii\" intr-un limbaj mai degraba atent,studiat, delicat (nu subliniaza nimic prin contrast si poezia asta nu-i una care sa aiba nevoie de artificii)
mai is si altele care nu-mi plac
spre exemplu asta:
\"Dacă bucuria de-a te ști vie rodește,
va trîndăvi dragostea ghiftuită prin cămări!\"
mai exact nu-mi place dubla determinare
tu folosesti un verb atit de puternic cum este \"a rodi\" dar sublimezi efectul si-i atribui un sens destul de nepotrivit (efectul rodirii este viata nu satietatea; din acest motiv cred ca-i destul de obscur versul)
Pe textul:
„Fărădeliniștea" de Adrian Suciu
iar sfirsitul ala parafraza marquez inept pentru ca deturneaza patetic ideea
bineinteles ca se potriveste ca nuca-n perete si-i evident ca-i pus acolo doar pentru sonoritate
Pe textul:
„adevărul gol-goluț" de Mirela Lungu
si, din punctul meu de vedere, ati spus tot ce era de spus cind ati spus \"si ma asez iar\"
cercul acolo se inchide
ce se intimpla cu fetita-etalon, poate plasmui fiecare, apoi
Pe textul:
„împăcare" de Liviu-Ioan Muresan
banca = locul in care aceeasi entitate-i plaseaza pe cei privilegiati (unde privilegiatii nu-s evaluati functie de intelegerea umana)
cei care stau pe banca = trepadusii, aia care ies mereu in fata
fetita = aia care-s aruncati la cos de aia care stau pe banca
(am trivializat totu\', stiu)
nu imi plac ultimele doua versuri, nu am nevoie sa imi spuna cineva ca dupa toate chestiile alea te cam ia cu friguri
da\' poezia imi place
Pe textul:
„împăcare" de Liviu-Ioan Muresan
nu vad poezia asta ca fiind una de stare (ar fi fost permise derapajele logice, in cazul asta); o vad ca una in care \"se intimpla\" ceva; din pacate nu pot sa leg nimic
ciudata asocierea - singuratatea este o catea - vreau sa fiu caine
adica vrei sa fii singuratea?
accentuezi \"nu am nimic\" prin \"absolut\"; imediat dupa, spui \"decit\"
nu am absolut niciun leu in buzunar, decit 10 lei?
ingerul a disparut, in locul lui apare o baltoaca, ok asta, dar imediat spui ca vrei sa-l bei; pe cine? pe inger? sau baltoaca?
in concluzie la mine nu a ajuns
de fapt a ajuns, in sensul ca inteleg ce ai vrut sa faci aici, dar inteleg exclusiv pentru ca ma duce capu\' (eventual) si fac anumite conexiuni
ei bine, conexiunile astea trebuia sa le faca autorul
Pe textul:
„am acostat un înger" de ioana negoescu
Recomandatsi faptul ca ai reusit sa vezi in textul asta ceva \"dragut si jucaus\" ma uimeste
imi pierdusem speranta ca as putea fi inteles
scuza-mi franchetea, n-ai inteles nimic dar, permite-mi sa te citez, \"te bagi in seama\"
sa nu ma intelegi gresit, nu-i nicio problema, apreciez atit prietenii cit si avizatii
Pe textul:
„Despre ce să nu duci cu tine în poezie" de adrian pop
in linii mari din aceleasi motive
dar azi am avut doua motive sa o fac:
i) am scris o frumoasa poezie despre banalitatile care pot sa fie trairi poetice (sau, este acelasi lucru, despre lucurile minunate pe care le putem face in loc sa stricam poeziile)
ii) am baut un pahar de vin dupa doua beri si-o arsita
Pe textul:
„Despre ce să nu duci cu tine în poezie" de adrian pop
incercam sa-mi transez punctul de vedere - emotia nu-i transmisa intotdeauna prin mijloace, hai sa le spunem, clasice
cel putin la mine nu functioneaza anumite \"retete\"
altfel, incercam un dialog despre poezie, daca tot sintem pe un site care cu asta se ocupa
tu spui ca te intereseaza expresia, mie imi vine in minte o poezie scrisa de borges (nu intimplator este mentionat in text), habar nu am acum cum se numeste, dar in care se enumera, aparent arbitrar, o serie de intimplari/evenimente c-un atit de puternic impact istoric si cultural incit puteau parea ori demonetizate ori superflue cum spune colega noastra alina si pe care eu le-am considerat chiar plictisitoare
la final era un sigur vers, total rupt de text - tot in aparenta
putine texte au reusit sa-mi transmita mai multa emotie, vreodata
cam asta, cred, am incercat si eu aici
Pe textul:
„Despre ce să nu duci cu tine în poezie" de adrian pop
de fapt este o frumoasa poezie, lipsita de zorzoane si pretiozitati, in care se spune ceva
(vasile, asa-i nu intereseaza pe nimeni ce-i cu fotoliul ala, alea 3 minute puteau sa fie 9, tot pe nimeni nu intereseaza, intrebarea-i pe cine, ce, intereseaza cu adevarat in orice text/poezie?)
basil, mersi
Pe textul:
„Despre ce să nu duci cu tine în poezie" de adrian pop
daca ai sesizat, si cred ca da, este o varianta mult condesata, modificata a anei
deci este important sa stiu ca iti place si asa
\"fara inceput si fara sfirsit\" - exact asta avut in minte cind am operat modificarile, sa fie un fel de \"perpetuum\" existential
emil, sigur, sint citeva crochiuri, nici macar nu stiu daca-i o etapa si daca o sa pot scrie prea multe in acest fel; este un demers atit epuizant cit si supus legilor hazardului, nu vointei autorului
bucuros de vizita (tot fara complezenta)
Pe textul:
„Ana" de adrian pop
nu, nu-i nicio ironie cu micul evreu, am incercat sa vorbesc acolo despre fatalitate ; de fapt despre orice fel de fatalitate, ca fiind singura constanta
de aceea si ultimul vers al strofei (\"si altul tot la fel va fi celebrat\")nu poate sa \"cada la montaj\", fara sa fie alterata ideea
cu baby in schimb, este alta poveste - o sa o scot din text, imediat ce iese textul din prima pagina (de fapt cred ca-i o reminiscenta a unei perioade care a \"durat\" doua sau trei poezii)
mersi pentru semn si lectura
Pe textul:
„Autism" de adrian pop
spre exemplu \"baby\" - este o concesie facuta autoironiei, un ton aparent detasat menit sa deturneze de la lucrurile prea serioase despre care se vorbeste aici
aici, in aceasta poezie, poate sa lipseasca, intr-adevar, nu-i necesar
mersi pentru interes
dane, logic
in unele texte vedem ceva, in altele nu, unele ne plac, altele nu
dar mersi ca mi-ai comunicat aceasta importanta informatie
Pe textul:
„Autism" de adrian pop
macar daca faceai citeva observatii pertinente - dar este posibil cind, de fapt, asta-i scopul, sa-i arati tu impostorului cine esti?
is de acord cu imaginea patetica - are totusi un scop acolo
incearca sa citesti poezia dupa ce-ti trec dracii
in mod evident esti iritat acum, dar pina la urma nu-s eu responsabil ca nu stapinesti limba-n care scrii, nu?
pe de alta parte-i amuzant delirul asta (de comentariu\' zic)
caini care suna?
final a la bacovia?
si toate astea pentru ca ti-am semnalat citeva grave greseli de gramatica, in speranta ca le vei corecta?
enfin
te mai astept
Pe textul:
„Autism" de adrian pop
nu tocmai rau as spune; are chiar citeva metafore interesante (cum dar fi cea a parintilor - tinichele)
dar
i) nu am putut scapa, pe intreg parcusul textului, de senzatia ca-i o poezie neglijenta, scrisa doar sa fie scrisa (aici admit ca poate fi o perceptie exclusiv personala)
ii) poanta cu dumnezeu care nu raspunde la telefon este de-acu\' antologica, nu o poti introduce intr-o poezie pur si simplu, este necesar un pseudo-discurs patetico-banal, salvat totusi de (auto)ironie (eventual)
iii) greseli, unele flagrante :
- \"ai face bine sa-i magulesti\" sau \"ai face bine daca i-ai maguli...\" nu \"așa că ai face bine dacă îi măgulești prostia\" (merge si varianta ta, unde prezentul are rol de viitor dar este o exprimare fortata, nejustificata in text)
- \"de ce minunat / și cretin e pe lume\" - asta nu as numi-o chiar greseala; este doar saracie de limbaj sau incapacitate de a simti limba
- \"fi sigur\" - asta-n schimb este greseala; si inca una grava (bine, poate-i typo)
- \"în ochii ei amărîți de imposibili\" - dubla greseala, unde gramaticala (amarit de imposibil) si una de sens (ce ai vrut sa spui cu \"ochi amarit de imposibili\" ?; in general, cum ar putea sa fie ochii imposibili?)
- \"un fel de adevăr negru / negru ca pămîntul\" - asta nu-i un fel de adevar, deja l-ai definit, este un adevar negru ca pamintul punct
- \"și care o vomită cu duioșie\" - nu inteleg pe cine o vomita -->> intreaga strofa-i deficitar logica si nu spune mai nimic (exclud truismul pe care-l afirma, evident)
si pamintul in doar trei versuri, ca etalon, este prea mult
Pe textul:
„sapa de cauciuc" de George Asztalos
destul de grav daca-i asa
este doar parerea mea, evident, dar este absolut gresit sa argumentezi in acest fel
limba este primul instrument al fiecarui scriitor
de acolo incep toate, este punctul zero
o stapinesti suficient de bine incit sa nu comiti erori grave, mergi mai departe
nu o sa stapinesti, ramai pentru totdeauna la un nivel de amator, la o superficialitate si saracie ineficiente
de acord, limba are o dinamica specifica, anumite erori ajung la un moment dat sa fie acceptate sau chiar sa fie considerate corecte
dar asta se intimpla in urma unui puternic impuls al maselor (acestea dupa cum se stie nu vorbesc o limba prea curata, culta)
dar si aici, traseul este urmatorul -->> astept ca limba sa evolueze, astept ca erorile sa fie corectitudini si apoi ma adaptez/raliez
altfel, la fel de bine pot spune, de ce sa invat utilizarea sistemului de operare xp cind deja-i pe piata windows 7 si in lucru windows 8
raspunsul este simplu si comparatia indreptatita
alt argument
anumite greseli gramaticale vor ramine intotdeauna greseli gramaticale
spre exemplu \"din ce scrii\" se va scrie intotdeauna \"din ce scrii\" nu \"din ce scri\"
si nu-i un typo, ai mai comis eroarea asta si in alte comentarii
poate si din cauza ca justifici prea usor ceva ce nu ar trebui sa fie negociabil pentru un scriitor - limba romana
Pe textul:
„Astrud" de Dafina David
sa-ti revii, zic
daca nu am fost suficient de clar, incerc sa fiu acum
lumile personale sint la fel de potrivite ca ceea ce numim generic \"lumea\"
nici eu nu vad vreun motiv pentru care lumea-i mai logica, mai coerenta, mai ce vrei tu, decit lumea pe care-o plasmuiesc eu
(cred ca am subliniat asta si-n alte comentarii, daca reusesti sa creezi o lume intr-un text, restul trece in plan secund - stilul, logica, chiar fondul; totul este supus altui etalon)
Pe textul:
„Profa de muzică" de Cristina Sirion
\"aici ne uitam fascinați cum iese abur din gură\" - actiunea-i clar in trecut aici
poate nu ar fi rau sa spui \"iesea\"
\"aici\" - repetat in doua momente distincte genereaza confuzie
chiar daca-i inteleg rostul si admit tehnica
este o poezie frumoasa care privilegiaza - fara sa cada in pacatul autoconfesionalismului - amintirea, melancolia
Pe textul:
„În căutarea urșilor polari" de Oana Zahiu
acela de-a contura un personaj
un exemplu elocvent este shakespeare
aici nu este cazul
limba romana nu este fortata, aceasta nu este stapinita, cunoscuta
mai mult, nu exista vreun scop evident pentru care greseli flagrante precum \" care cred, ploaia...pajistea...\" sa fie acceptate
poezia este slaba, patetica si banala
Pe textul:
„Astrud" de Dafina David
de aceea ultima secventa este surprinsa a apus (de acolo si inversiunea numelui cu porecla - nu stiu daca s-a remarcat asta \"ma cheama bondocu\" in loc de \"ma cheama andrei\"; omul si-a incheiat deja socotelile cu viata, atit de mult incit nu mai are o identitate)
mina neagra subiniaza obsesia intr-un \"delir\" controlat - in alte etape ale vietii se spune \" linistea...prea neagra\" si, apoi, \"noaptea...prea neagra\"
avem deci asa, in functie de etapa, linistea, noaptea si mina, toate cu una si aceeasi constanta
Pe textul:
„Andrei" de adrian pop
RecomandatPe textul:
„Profa de muzică" de Cristina Sirion
