adrian pop

este bine de spus aici, sau de [re]amintit celor care deja cunosc intimplarea, ca intr-o mica librarie, un tinar alege o carte de poezii, o deschide si da peste versurile "am sa-ti privesc coapsele trecind pe sub Arcul Elvirei, si-am sa pling" [elvira-i cunoscuta iubita-a lui don juan]
aceast eveniment traseaza, se pare, destinul tinarului care trebuia sa se ocupe de afacerile familiei - "am vazut o alta lume si am stiut ca vreau sa fac parte din ea"
tinarul este leonard cohen iar volumul de poezii "divan del tamarit", volum pe care lorca l-a pregatit pentru publicare in anul mortii sale
[intimplarea-i relatata de mircea mihaies in "viata, patimile si cintecele lui leonard cohen]

am remarcat toate acestea pentru ca m-a influentat masiv [si pe mine] lorca
atit de mult incit am incercat si eu o poezie, in 2009
una mult mai slaba decit cea de fata, evident
imi permit sa o postez aici, ca un fel de omagiu poetului
un fel de intilnire daca vrei
[evident, daca gestul meu nu-i potrivit as fi mai mult decit multumit sa stergi comentariul]

Această poezie-i aparține lui federico garcia lorca
și este foarte posibil ca el să o fi plasat în sertarul din lemn
și carne uscată
în sertarul memoriei celui mai umil dintre cei numiți
printr-o stranie și generoasă eroare
poeți
anul era 1919 poetul era esenin
beat ca de obicei
trist ca întotdeauna
iubit ca niciodată
și dacă știu toate acestea
este pentru că nu am putut să le închipui
în anul 1919
cînd mort fără îndoială
îți sărutam coapsele

federico nu l-a văzut niciodată
strălucind cum încă jarul își ardea palmele mîngîindu-l
federico nu i-a spus niciodată
și dacă a plîns vreodată peste lacrimile sale federico a așezat minciuna
plăsmuirilor sale
erai acolo cum și eu am fost
în anul 1919
cînd mort fără îndoială
esenin îți săruta coapsa

poezie este exact ce ni se spune ca este - un fel de-a gindi/simti [unul pe care autorul il respinge] al celuilalt

evident, elena, poezia este plina de banalitati, pentru ca, sa fim serios, crezi ca iubirii-i pasa de ele? exact asta am incercat - sa arat cum este iubirea, nuda, fara prententii si fara ifose

da, anca, otrava si spada sint elemente ale unui stil baroc, le-am simtit si eu stridenta, le-am adaugat dupa ce am scris poezia, le-am lasat pentru ca nu stiu inca ce as putea sa pun in locul lor, iar cind le-am pus nu eram, evident, foarte inspirat

in mod ciudat, lavinia, am remarcat textul tau ieri, inainte de-a fi recomandat
aveam citeva obiectii referitoare la citeva ultime versuri ale unor strofe - n-am apucat sa iti scriu ceva acum nu o mai fac, chiar daca, evident, nu-i asa, prea ar semana a "serviciu contra serviciu"

dar, mai ales, poezia asta-i un pretext, asa cum foarte bine ai remarcat, vasile
[un fel de vis in vis in vis in vis
un fel de "nu pot sa spun atit de banal ce nu poate fi spus decit banal"]
cu toate riscurile asumate
evident, am incercat sa ma folosesc de elemente cit mai vetuste, cum spui tu, pentru ca atunci cind ni se intimpla sa facem ceva, fara sa stim prea bine de ce facem, este de apreciat curajul de-a te expune, de-ati asuma o postura ridicola sau patetica
ai dreptate si cu obiectia [poate fi o obiectie, fara nicio problema]
si stiu ca ai dreptate pentru ca m-am poticnit acolo, atit ca n-am avut timp sa ma ocup de asta

tuturor, multumesc

mai ales ca dupa ce a recitit-o [ma refer la o alta zi in care s-a intilnit cu poezia] nu-i pare nimic ciudat cu s1
de domnu' pop zic

revedea versurile "văd oameni fără identitate / mă tot împing spre asfalt parcă /
sufletul lor s-ar lovi de copacii uitați pe margine"
nu exista, sau poate nu vad eu, nici logica nici expresie acolo
mai exact, de ce m-ar "impinge cineva de astfalt" de parca "si-ar lovi sufletul de un copac"?

altfel, o poezie in care constructii neasteptate, de efect, [vezi metafora unui dumnezeu cu degete retezate, sau cea a trecerii dintr-o fotografie in alta, frumoasa perspectiva asupra timpului] se izbesc in mod nefericit de versuri plate, inutile [asta in masura in care un vers poate fi inuti] - vezi "gindurile care sapa santuri pe frunte", "imi scutur inima de scrum" sau "dragostea inflorind pe ramuri"

una peste alta, efectul imi place

ai vrut sa fie aici, sau e un typo?

"...într-un postare..."

cadavrul zilei este o metafora prea uzata, greu de potrivit intr-un astfel de text
"cu care"?

altfel, un text care reuseste sa contureze tot mai bine un personaj
dar Eu imi aduce, prea mult, aminte de Ismail
un Ismail adaptat secolului XXI dar tot Ismail
si nu stiu daca insertiile de "vorbe intelepte" pot salva textul
un text in care, eu cel putin, il vad mai mult pe Urmuz decit pe Herciu

ca ti-a reusit aici
poate ma insel, dar am senzatia ca, in ultimele poezii, cauti ceva anume
ceva care aici exista, fara prea sa faci nimic in acest sens
[evident, dintr-o anumita perspectiva "toata dulceata lumii acesteia..." exista in celelalte poezii, nu in asta si-i evident ca exista sau ar trebui sa existe intrebarea "si-acum ce urmeaza"]

mie imi place asta pentru ca nu are nimic in plus, pentru ca ideea [o frumoasa idee cu ramificatii profunde] este foarte bine sustinuta stilistic - pe un asemenea subiect nu s-ar potrivi prea multe artificii; am inceput aici si ne oprim acolo [de fapt tot aici] - asta se spune direct pentru ca-i una dintre situatiile in care conteaza "ce se intimpla" nu "ce se adauga"
dar mai ales imi place modul magistral prin care ai scos personajul din text, din multime, din viata si l-ai pus altundeva; spun ca-i magistral cum ai facut asta, pentru ca, in aparenta, el este tot timpul acolo; in text, in multime, in viata

in s1 - conjuctia "si" nu genereaza un paradox?
mie asa imi pare, "si pe acolo" = ajungi tot acolo, nu in alta parte

"in care chiar fotografiile" - nu-i mai bine fara chiar?

oricum, cu sau fara posibile modificari, o poezie foarte buna
cel putin pentru mine

otilia, in ciuda aparentelor, nu mi-am propus o incadrare universala a ceea ce este poezia
subiectiv, am considerat auto[ironia] un ingredient necesar

stefania, been there, done that
glad to hear you talk this way :)

anca, titlul este o trimitere la definitia poeziei la platon
"...acel lucru fragil, sacru si inaripat" - in nesabuinta mea mi-am permis o parere personala, un adaos - gluma, autoironia; pe linga faptul ca-i inaripata poezia trebuie sa fie si cool [adica un fel de trivializare a "operei" personale]; asta-l impiedica pe autor sa isi acorde prea multa importanta
absolut vital daca tinem cont de faptul ca Poetii au disparut de mult de pe fata pamintului [asta ar trebui sa te lamureasca de ce am scris poet cu p mare]
in ce priveste "ce-i prea mult strica" - incearca sa privesti problema asa: este greu de epuizat un cuvint, chiar si infamul cuvint "cool" - orice gramatic competent iti va spune asta, limba-i, in esenta, inepuizabila; in plus, exista o multime de "artisti" care se epuizeaza cu mult inainte de a uza, fie si macar, un cuvint, eu mi-am propus sa le epuizez pe toate inainte de a mi se intimpla susnumita tragedie

vasile, cind apelezi la o simbolistica clara sau la o imagistica evidenta, este obligatoriu sa iti asumi si riscurile care decurg din asta
in acest caz, mi-a scapat din vedere ce anume poate fi asociat acelui deget - pecetea idiotului personaj din pipera, pur si simplu am avut un, cum ar spune cineva "momentary lapse of reason" - fie si din acest motiv meritam, cu virf si indesat ironia; chiar daca am avut in vedere un alt "pac pac", unul pe care l-ai intuit corect, unul care incepe/trece din/prin virsta inocentei si ajunge, intr-un final, sa poarte [pe nesimtite] chipul divinitatii, asocierea mentionata poate compromite, in mod nefericit, ideea
dupa cum vezi, singura solutie-i sa imi traduc textul si sa-l public intr-o tara unde imbecilii nu-s vectori culturali :)
dincolo de asta, ma bucur ca ai "simtit", cred ca asta-i termenul corect, despre ce-i vorba in text; in ciuda capcanei involuntare
desi in cabotismul meu incerc, din rasputeri, sa imi derutez cititorul

tuturor, mersi
ca de obicei, sinteti prea generosi

imi pare foarte slaba poezia asta
ceva intre "demitizarea" unui subiect clasic [si banal] si concesia [brutala pe alocuri] facuta rimei, stilului
de fapt toata poezia sta sub auspiciile "fortarii"
fortarea ritmului sa iasa rima, fortarea umorului sa iasa "poanta", fortarea subiectului sa iasa ceva
eu nu cred ca a iesit nimic, pina la urma - nu spun nimic despre ultima strofa, pare exercitiul unui amator care descopera, plin de incintare, ceea ce altii au lasat de mult in urma
asta in afara derapajelor - de ce musai mascul alpha? adulmeca ei altfel decit alti masculi? ce relevanta/importanta are strofa a doua, in dinamica poeziei? [trecind peste stridenta expresiilor cazone]; ce le-a venit cainilor politisti sa se pise pe frumosii protagonisti? si, mai ales, [asta-i amuzanta foc] citi eroi plini de urina canina putem retine in istoria universala? mai exact, ce erou îi ăla?
evident, doar o parere

place

de ce imi place:

- pentru ca are umor de calitate
- pentru ca nu devine vulgara, cum se intimpla de multe ori --> si nu devine vulgara pentru ca autorul/textul nu au nevoie de artificii pentru a spune ce au de spus
- pentru ca, dincolo de tonul ironic/umoristic, exista o realitate pe care nu o poti neglija - realitatea lucrurilor de care, in mod obisnuit, ridem, desi nu-s intotdeauna, chiar de ris
- pentru ca, stilistic, nu-i pot reprosa nimic

cum ar veni, e in text si asta
nu m-as fi gindit
acum vad ca a spus si eugenia, dar criptat
bun asa, ivalule
:)

place si mie aceasta poezie despre o frumoasa idee gresita
evident, am descoperit-o in urma comentariilor lui claudiu si vasile
imi place pentru ca-i o poezie simpla si directa, pentru ca, pe alocuri, imi pare o incantatie moderna - si asta-i un alt motiv pentru ca imi place, haina de nou imbracata peste ceva ce este in esenta veridic, frumos, legitim

in opozitie cu tosa, cred ca strofa subliniata ar putea lipsi
totusi cu aceeasi motivatie - este un axis mundi prea explicit
e mai fain daca ajungi la el simplu
de fapt e mai fain daca nici nu stii cind te-a dus acolo, poetul

am facut ultima precizare tocmai pentru a intelege ca obiectiile pe care le-am ridicat vin partea cuiva care "simte" ca tine
dar pina la urma aici vorbim de poezie si sper ca asta-i mai mult decit exprimarea [fie ea si categorica, sarcastica] unei preferinte personale
pina la urma asta spuneam, ca acord acestui tip de discurs exact acelasi credit pe care il acord si unei eventuale manifestari contra "poeziei care ia la misto"
mai exact contra unui anumit stil care, vad eu, incearca sa opuna o moda alteia
din pacate fondul este la fel de sec, la fel de inexpresiv

cazul sa apari si cu o poezie buna :)
scuza-mi aroganta, in cazul in care te decizi sa interpretezi astfel interventia mea, dar in ultimele texte ai cam scaldat-o
adica le-ai scris doar sa fie scrise - cel putin asta s-a vazut de la mine
la fel cum aici se vede ca trebuia sa o spui altfel exploda si se spunea singura
nu se preteaza la prea multe analize/interpretari, poezia asta
poti sau nu sa, hai sa folosesc un termen care face cariera, rezonezi
dar, in general, asta-i una dintre cele mai bune definitii ale fericirii - atunci cind nu vrei sa stie nimeni de tine, sa fii uitat in lumea ta

ce-i aia "ival"
sper ca nu "ivar" - ar suna ca dracu' in context

neasteptata asocierea dar logica, pina la urma, niciodata nu stim exact ce reusim
sau, mai ales, ce ratam
mersi

ca aceasta poezie reuseste performanta sa asocieze obiectul dispretului sau al respingerii [macar] propriei "ars poetica"
eu chiar nu vad nicio diferenta intre diferitele forme de impunere a unui adevar oarecare sau a unei "metodologii"
pentru ca asta imi pare ca mi se propune - inlocuirea unui exces cu excesul
iar sentintele de genul "poezia se traieste in strada" sint atit naive cit si caraghioase
si chiar nu agreez poezia incarcata metaforic sau, si mai rau, lacrimogena

la urma o sa reinventezi religia
cu toate binefacerile si exagerarile ei - cred ca ar fi mai reusit poemul fara excesul repetitiv din prima parte
ce pare o parodie poate sa fie o geneza
una credibila, veridica
nu stiu ce puseu de sadism te-a determinat sa asociezi cerului vast, infinit, spoiala tavanului - oricum rezultatul este impresionant
cam asta-i adam cam asta-i eva si cam astia putem fi
cu placerea lecturii

danke

nu-i chiar departe senzatia de eliberare pe care spui c-ai resimtit-o, de ce am incercat aici
mersi

de ce atribui ipocriziei alta consecinta, decit cea pe care am pus-o eu in discutie?
evident ca exista ipocrizie evidenta, manifesta, cum exista ipocrizie sublimata, hai sa-i zicem subtila - ma refer aici la cazurile, pe care-s convins, le cunosti foarte bine, de "scuza necesara"; n-ai intilnit niciodata indivizi care fiind de-o ipocrizie evidenta credeau ca sint sinceri?
si nu cred ca-i musai sa le aplicam rigiditatea categoriilor dihotomice
poate nu am fost suficient de clar, ma refeream la "posesorul de ipocrizie" ca receptor al manifestarilor acesteia

despre alegeri de tot felul - nu vreau sa intru prea mult in polemica
se poate sa imi fi pierdut uzul ratiunii dar eu vad asa lucrurile: ne place sau nu ne place traim intr-o democratie [nu pun intre ghilimile conceptul pentru ca stim amandoi, democratia in stare pura nu exista nicaieri, deci putem accepta si aceasta forma de manifestare a ei, drept democratia insasi]; aceasta presupune, printre altele, si alegerea celor care ne reprezita prin vot - cit timp nu fac nimic sa schimb ce nu-mi convine [in cazul asta sistemul], nu pot sa aleg selectiv doar ce imi convine pentru ca, asa cum am spus-o, as fi ipocrit; as pasa responsabilitatea mea altora in timp ce as profita de ce imi ofera un sistem pe care eu il resping in esenta?
sa nu intelegi ca imi convine situatia; sau ca am votat [la ultimele alegeri mi-am anulat votu'] - dar, din pacate, alta varianta nu vad;
pina si faptul ca scriu aici este un drept pe care mi-l asigura sistemu' asta democratic pe care, si eu la fel ca tine, il blamez
sau daca vrei sa iti dau un exemplu, in ce masura imi pot permite sa contest sau penalizez modul in care redactorii site-ului respecta si aplica regulamentul, daca refuz sa fac parte din comunitate sau nu ma intereseaza cine-i editor?
evident, nu ma intreaba nimeni cine mi se pare potrivit, dar cred ca ai prins analogia

toate ar fi bune si frumoase [ma refer la aceasta teorie a literaturii in extremis, pe care incerci sa o aplici] daca nu ar avea o mica fisura - poezia sociala are anumite particularitati; tu ai spus ca practici asa ceva, si inca de multi ani, iar acum descopar ca-i firesc, si asta ai vrut, ca ea sa nu aiba sens, esenta, sa fie un lejer exercitiu metafizic, o ideologia oarecare fara miza sau finalitate
de la mine se vede ca te contrazici masiv
evident asta nu-i o tragedie, contradictiile, in special alea cu noi insine, is productive si, de multe ori, progresiste

problema-i atunci cind nu accepti ca altii pot sa fie altfel si asta nu-i nici rau nici in opozitie sau conflict cu ceea ce esti tu si acolo ziceam eu ca-i riscul sa fii la fel ca cei pe care-i contesti
pentru ca ceea ce-i defineste este pretentia ca toti sa fie la fel
mai exact ca ei; intoleranta; clasificarea functie de "tu esti asa" sau "tu esti pe dincolo"
"ne cunoastem" de fix doua comentarii ale mele, raportate exclusiv la text, dar tu stii deja cum sint, sau cum nu sint; cam hazardat as spune

mbon, intelegi acum de ce imi pare acest text lipsit de autenticitate, nesincer si din aceeasi categorie a sabloanelor, lozincilor?
pentru ca ai sarit ca ars cind am exprimat o parere mai putin favorabila
prietene revolutionar, cei care stiu ca au spus ceva valid is mai relaxati

no offense