Omoară-mă!
Cât de frumos erai aseară Cât de nebuni ne iubeam...și era vară Erai perfect, eram a ta. Însa astăzi m-ai bătut cu... Cuvinte goale, pentru că știu că erau goale Dar noi ne iubeam și ne-mbătam
Fară Darwin!
Devenim peste secole de lupte, Găsim victorii întrerupte Continuăm să luptăm fără scrupule. Și iată-ne! Crescuți fără să știm De fiare spintecate ce le ies Gâlme de păr scorțoase Din gura lor
Contopire
Mi-ai dedicat o poezie... Perfecta, pura ce scurge sufletul tau Peste al meu si se contopesc. Mi-ai spus „te iubesc” ca un buchet de flori Sunt multe flori caci multe cuvinte sunt in a ta
Dans Regal
Prin campuri de crini cristaline, intacte Cad batute buze dulci Calite de lumina lunii-soare Crescute pe muntele “Grai” Si ma tavalesc prin iarba ploii Si smulg cu dintii fir cu fir, Si dansez
Declaratie\'n doi
Tu imi spui ca ma adori Eu iti fagaduiesc inca o sansa Sub norii apasati de nori Sub coastele infernului fara masa Tu ma priveai apasat Eu-ti luam greutatea de pe piele Si ne gaseam amandoi
Renașterea moartă
O muscă, un așternut rătăcit pe scaun, O zgribulită fereastră, un nu șitu ce. Perfectă priveliște din pat, după un somn… indecent. Bătăile ceasului devin enervante, Îmi aduc aminte că până și
Africa neagră-moartă
Și mă uit, arunc capul, îndrăznesc Peste lux, peste mașini și clădiri Și văd cu un vânt de moarte seacă, Deșertul părasit de apă. Și vântul îmi aduce nisipul în ochi Și mă orbește, vrea să mă
Plăcere amară
Lasă-mă să plâng după tine Lasă-mă să-mi mângâi singur umărul gol Să ard memoriile mute care încă îmi vorbesc de tine Ai plecat pe urmele uscate ale mării cenușie Târând după tine trena grea a
Stsss...
Supune-mi că sunt al tău iubit în seara asta Bate-mă și râzi pe spinarea suferinței mele, carne Sărută-mi buzele nebune după gura ta topită Mângâie-mi profilul meu deformat de vise Te-ai gândit
Divin funebru
Îți aduci aminte, când briza mării Se juca cu pletele tale rebele, răsfirate Care acopereau cerul străveziu, pustiu Iar prin minuțioasele fire albe Penetra lumina și îmi colora chipul Pată cu
Contemplare
Rutină, plâns, oftat de viață dură Viața ma părăsit din lipsă de mișcare Am rămas ca o statuie înghețata de ploaie Interesez eu pe cineva oare? Dimineți reci, nopți moarte Cântece surde,
Testamentul nostru
Am dormit cu tine... Într-o noapte fără lună, fără stele Fără mine doar cu tine Te-am visat pe tine... Ștearsă, întunecată Spălată de privirile mele primitive Părul tău, borangic de fire
Dimineață fară noi
Razele străvezii îmi trezesc pleoapele după o noapte De vise dezbrăcate... Încă mai simt mângâierile tale pe ființa mea slabă, Privirea ta încinsă, scrumată pe obrazul meu stâng, Buzele tale
Egofil
M-am îndrăgostit de propiu-mi ideal O simplă idee fără materie Care mă dezbracă și mă îmbracă în miresme de iubiri Sunt ca frumosul Narcis îndrăgostit de propiile-mi gânduri Pedepsit la nebunie
Demiurg
Mâinile îmi înnebunesc dupa mângâieri fără motive Lacrimi surde cad fără rațiune Sunete moi și leneșe ies din pianul obosit Ca niște fluturi care zboara greoi prin aerul vid Creioanele îmi
A mea limba
Foșnet. Þâșnet. Zdrobit. Cârpit. Stâlcire. Foc de aur copt ce îmi mângâi buzele Floare de lotus ce înflorești pe limba mea Ești impleticită cu spice de grâu cărunte Imbătrânite de timp și
