Poezie

Divin funebru

2 min lectură·25 martie 2006

Mediu

Îți aduci aminte, când briza mării

Se juca cu pletele tale rebele, răsfirate

Care acopereau cerul străveziu, pustiu

Iar prin minuțioasele fire albe

Penetra lumina și îmi colora chipul

Pată cu pată, și păream zebra apusului de dimineață.

Iar din spate îți orbeam ochii cu mâinile mele aspre

Îți sărutam capul, gâtul, și îți șopteam ghicitori albe

Iar tu, nerăbdătoare după sărutul bland

Te-ai întors și m-ai descoperit

Acolo, in acel moment m-ai văzut mai frumos ca niciodată

Printre pletele care îmi sugrumau chipul.

Și mă priveai, te îndepărtai și îmi spuneai...

Că ai nevoie de distanță ca să mă vezi mai bine

Închideai ochii și cu un fir de zâmbet mut

Călcai cu teamă rocile cenușii

Iar cu sete te cuprindeam și îmi striveam buzele

De...de...nu sunt sigur daca buze erau

Căci atât de moi, de calde și de dulci

Pareau aripi unse cu miere...și cu argint

Îți aduci aminte iubito?

Când îmi cântai, iar eu în ale tale brațe muream

Iar marea ne acompania, cu viori, piane si îngeri cânta,

Sângele lenevos circula prin ale noastre vene

Și strop cu strop curgea și se deșira,

Iar în mare ajungea și o colora ca soarele de apus părea.

Noi îmbrațișați rămaneam și muream tic cu tac

Muream de păcatul iubirii...și ne placea

Pentru că tic cu tac ne contopeam.

001.904

Adrian Onu. “Divin funebru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-onu/poezie/173210/divin-funebru

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.