Poezie

Dimineață fară noi

1 min lectură·13 ianuarie 2006

Mediu

Razele străvezii îmi trezesc pleoapele după o noapte

De vise dezbrăcate...

Încă mai simt mângâierile tale pe ființa mea slabă,

Privirea ta încinsă, scrumată pe obrazul meu stâng,

Buzele tale într-un sărut de fluture închis în crisalidă,

Vorbele tale, molecule de viață in auz.

Þi-am sărutat buza, ochii, nara.

Chipul meu pestriț făcut de rujul tau de riduri

Ca râuri secate, doritoare de apa dulce a gurii mele.

Am băut din vinul scump al vieții noastre,

Marea ne contopea cu valuri sărate din paradis venite

Și ne jucam cu elementele nesfârșite:

Apa, aerul, focul si pământul

S-au adunat iubirii noastre mută.

Soarele mi-a trezit pleoapele...

S-a născut din irisul meu de chihlimbar

Un margăritar de perlă care se rostogolește ușor

Pe obrazul meu supt si uscat,

A trecut un niciodată de când te-am văzut

Dar...a trecut nici o clipa de când te am în mine.

001.842

Adrian Onu. “Dimineață fară noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-onu/poezie/160315/dimineata-fara-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.