Mi s-au uzat condensatorii,
Care au prostul obicei,
De nu te îngrijești de ei,
Să se descarce de memorii.
M-am închis în lumea-mi de-autist:
Ca o diodă mă opun
Curentului să mă supun,
Luând
Poate dorm.
Aerul încins din mansardă, mi-a înăbușit orice putință,
Fereastra larg deschisă, ar trebui să-mi aducă răcoarea,
E de prisos: vântul a încetat orice mișcare,
Canicula a oprit orice
La priveliștea grădinii mele,
Mărăcinarii, năvalnici iubitori de pustietăți,
S-au aciuat, în lipsă de prejudecăți,
Aici; printre uscate rămurele,
Cată ca să-și facă cuib, printre alese
Șapte secunde fericite,
Băut-am ambrozie în Olimp,
Am făcut o pauză în timp
Și-n firul vieții mele zăpăcite,
Ca de-acea seară cuminte,
Cu vântu-i răcoros de vară
Și luna palidă și
AN