Poezie
S o n e t 1 1 1
pictoriței Silvia Maria Grigore, la 90 de ani
1 min lectură·
Mediu
O mână viguroasă, temătoare,
Alintă pânza care prinde viață,
Îi soarbe visul alb și o răsfață.
Așa se naște-n lume înc-o floare.
Câte culori mă prind și mă învață
Născute sunt din sete de candoare.
Le risipești în clipe temătoare
Pe pânza vremii, unică prefață.
Iar pânza roditoare, încă vie,
Născută e doar pentru a-ți sluji
Eterna trudă, patimă, sclavie
De a lăsa un semn, de-a dăinui.
Sărut această mână care știe
Etern să-și mute rostul între vii.
043.245
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “S o n e t 1 1 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/78832/s-o-n-e-t-1-1-1Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Pe pânza vremii, unică prefață.\"
Frumoasa dedicatie artistului plastic! Si tu lasi in urma semne, daruri, rosturi eterne.
Adrian, straiele de romantic iti sad bine. Nesperat de bine.
Fie timpul cu tine!