Rostogolit prin colb, pierdut prin spații

Nu prea am cuvinte ca sa comentez acest poem, cert e ca mi-a placut foarte mult, ca zilnic ne rostogolim prin colbul lumii in care traim, ca \"stam sub ghilotina razelor impure\", ca traim intr-o lume ciudata de tot cand si anotimpurile sufera mutatii si odata cu ele si noi, ca imaginea stresinilor de padure este superba, ca ultimele doua versuri exprima ideea unei vieti aparente, a unei iluzii, cand noi, in interiorul nostru, suntem morti, suntem tot timpul intre, buni si rai, vii si morti, suntem si nu suntem, sfinti si draci si tocmai fiindca alegem calea de mijloc nu putem cunoaste implinirea. Acestea sunt gandurile care m-au strabatut in momentul lecturarii poeziei tale.

Apropiate, aceste gânduri, de tot ce ar putea să însemne intenții generale și, cu atât mai plăcut pentru autor este să constate că se pot aduna atâtea sugestii în forma restrânsă pe care o impune sonetul.
Cu draag și pe curând