„„Lamentația poeților, în genere, cu tot aerul de credibilitate, nu trebuie să ne înfricoșeze, și ei sînt cei dintîi care n-ar dori aceasta. Ei vor doar atît, să scrie poezii bune.” (Lucian Raicu)”
Intre ghilimele dormea , ca-ntr-un patuc de sugar cu baldachin de taisuri de lame ; ca-ntr-o aura de becuri pestrite de iarmaroc captusita cu noduri de viermi. Intre ghilimele dormea : ca-ntr-o
si-atunci si-atunci vine
vine un moment de deruta si-apoi
relaxare a mușchilor
vidare
de substanță
albă consistentă
albă consistentă gri cenușie
sterilizindu-se hulpav una pe
Gaspadin Mendeleev își ridică ochii din calcule
și se-așază-n ciorapul-plasă cu portjartier
ce-i slujea de hamac (se legăna-ntr-un balans de vals Boston
între două candelabre de zahăr)
din pipa
ogarul intitulat james bond sucks rodea malițios gratiile ergonomicei sale cuști
ochii îi alunecau peste schimonoselile activiștilor ce înfierau vînarea de vulpe înghesuindu-se la ghișeul de
“Romanul, degraba varsatoriu de singe nevinovat de capra a Marelui Vecin de la Rasarit, prinde pestisorul de aur si isi consuma toata cele trei optiuni volitive acordate de acesta pe o singura
Pe vremea aia gaspadin Mendeleev era un pifan blond ciufulit de parcă implora cu tupeu
să-l tundă miliția cu ciobu\'
se hrănea cu puhava miere din tîrfele de partid
ale burghezilor
Trecea pe acolo goală, cheală, vopsită în mii de tonuri de gri pămîntiu,
purta un schelet metalic de rochie-clopot, nimic deasupra nimic dedesubt
lipăia cu prestanță în elegantele ei labe de
P.S.
Isi ridica cu greu capul de pe masa , parca mirindu-se ca nu se mira nevazindu-l in fata sa pe Nick Cave (care zbiera mai departe ferecat in difuzoare ca un duh zurbagiu arestat la domiciliu
AM