Poezie
Gaspadin Mendeleev
1 min lectură·
Mediu
Pe vremea aia gaspadin Mendeleev era un pifan blond ciufulit de parcă implora cu tupeu
să-l tundă miliția cu ciobu\'
se hrănea cu puhava miere din tîrfele de partid
ale burghezilor roșii
și-ncerca să-nchipuie mîinile lui Escher ca pe niște guri
stătea ore în șir cu capul în sus slobozind flegme
pe tavanul latrinei
în jocurile noastre îmi umplea trupul de caligrafii chinezești și grafitti-uri cuneiforme
însăilate cu bisturiul și dalta
plîngea văzînd cum fluviile sîngelui meu
își schimbau mereu cursul curgeau în noduri și funde și semne
de sens giratoriu happy dead end glamourous crime scene
astfel golită, puteam să-l primesc
mă parcela pe dinăuntru cu piroane și ace
ca pe un fachir răsfățat undercover
eram doar stalactite și stalagmite, iar el îmi înota prin creier
ca un pește denaturat, într-o guralivă neștire,
mă împărțea și mă despărțea în elemente mă refăcea în sinteze bizare
ștergea și o lua de la capăt ceva nu-i ieșea
în calcule (era refracția ultimului halogen în oglinda de pe tavanul craniului meu cu totem de secure)
astăzi umblă pe la Congrese
astăzi mă sui cu picioarele pe tigva mea plină de confetti
îmi plouă direct în ficat
sînt femeia-bonzai
din clondirul de Opium
024.232
0
cam asa...