Adrian Firica

Stamate,
ești viu?
...
dacă lucrurile merg bine (dacă se derulează!), la primăvară îți dau eu \"scrumbii de Dunăre\" pe săturate: care fripte, care umplute, care marinate, care aplatizate, care mai de care..., dar să nu lăsăm oamenii să bălească aiurea după niște artizanale tăieturi crude.
ce crudă e viața de scrumbie, nu-i așa?

iuh, ce tare mă bucur că ești viu!

Iov?
\"voi\" cum ar veni, citind așa cum se cuvine: de la dreapta către stânga!

Iov/Voi e contestatarul ce a cules toate roadele elipticii existențiale: Iov/Voi 42. 17 - \"Și Iov a murit bătrân și sătul de zile\" - * Fac. 28.8

imediat dupa asta s-au bagat \"Psalmii\".
de ce oare?

eu nu mă încumet să mă dau mare dacă aripioarele mele sunt crocante, că mi se sparg; sparge-m-aș în ea de poezie să mă sparg!

noi, ca \"doi la doi\", parcă merge, dar \"la doi\" e ca un LÃDOI!

să știi că vreau să mă alergi, așa, ca de la bărbat la bărbat, prin jurul cantinei săracilor, să vedem care pe care.

Domnule Potra,
am citit pe net mersul trenurilor. nu le mai zice domnule “accelerate”, acu’ le zice: Săgeata Albastră, Expres Muntenia, …
e clar că nu mai scrie Topârceanu mersul trenurilor, așa cum scria el, cu ruperi de ritm, postmodern, sau postmodernistic (de parcă mai contează ceva acum!?):
“Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece.
Înserarea mută trece
Furișată prin pădure.
…

Și deodată, dintre dealuri
…
Vine!…
Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
…
Taie-n lung pădurea toată…
A trecut…
Dinspre câmpie,
Vuiet greu de fierărie
Se destramă în tăcere…
Scade-n depărtare…
Piere…
*
…
Păsărele ciufulite,
Alarmate
Și-ngrozite:
-Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
…
- Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul …”
Arghezi avea alte preocupări, îndrăznesc să spun “oculte”.
în “frunzele tale” el descrie demersul inițiatic, oarecum voalat:
“Ca tine, pom cu-atât belșug de frunză,
Aștept un fir de vânt să te pătrunză.
Frunzele tale sunt simțirea mea
Fremătătoare, ca și ea.
Un simțământ, o frunză legănată,
Mișcându-se tot pomul dintr-o dată.”
fară a obnubila misterul, poetul te ia de gând și ți-l duce frumos de mână drept unde se cuvine:
“Tu câtă frunză ai și câte crăci
Eu tot atâtea am, însă ascunse,
Când mă frământă îndoiala sunt
Înfiorat, din vârfuri până la pământ,
De unde alte ramuri se-mpereche
Și caută o lume să iasă-ntr-însa, veche.”
în zilelele perfect inspirate, Arghezi chiar îți sprijină pleoapele, sfios coborâte, cu scobitori, astfel încât să vezi “pruna” dintre frunze, însă ăsta e un exercițiu pentru inițiații cu ceva vechime și ceva mai multă răsăreală-n ierarhia inițiatică. mă abțin să citez, ca să nu offtopichey admirabilele dumneavoastră scrisori.
așa, pentru “generația de mâine”, maestrul a lăsat celebrul “Abece”:
“…
Ce-a scris noaptea s-a zvântat,
Apoi, pân’ la scăpătat,
Cu sugătoare de soare –
Și ziua și pe-nserare –
A citit și tot a șters,
Câte-o vorbă, câte-un vers,
Și câte o dată, fată,
Toată foaia, cartea toată,
Fincă Dumnezeu ce-a vrut
P-ormă nu i-a mai plăcut. …”

călătorie plăcută!

Alice,
ai dat de dracu, mi-am pus „ghetele de contact nr.1” ca:
„să semnalizez corect
out of system
ce altceva mai potrivit să strici cu sunete un marș un ritm bățos o stare de control absolut
când sunt în carne și oase
un cost o consecință viitoare un
avatar … ”.
nu de alta, dar încalci toate regulile prevenției și, vorba ta, dacă dracului D’l critic literar renunță să mai scrie cronici despre fotbal și se apucă să scrie deznodământul marșului tău în ritm bățos, adică el, “în carne și oase”, ce te faci?
de când cu împărțirea asta, cu separarea apelor: pâna aici e poezie masculină, de aici încolo e poezie feminină, trăiesc un sentimet acut al castrației. chiar mă bate gândul să-mi fac operație estetică și de schimbare de sex și o să scriu poezie feminină. o să miros a DERO, renunț la înjurături, transcriu din memorie abrevieri “scandaloase” și o să-mi înfund urechile cu mâinile băgate până la coate. am să pot traversa și eu pe unde am chef și să-mi fac de cap în parcarea din Victoriei.

am citit textul.
sper să nu-mi fie tăiată limba, feciorelnic scăpată în afara gurii.

15 iunie. - Maleffroi a urcat aseara până la mine să mă vadă. Era foarte bine dispus.

da,
ieri am văzut ultimul \"cablu\", în Georgia - cam un milion de oameni s-au înfășurat.

săraca, nu s-a născut ea eroină porno, democrația, ci ăștia au adus-o în halul ăsta... \"socliștii\".

voluntară, sau nu!, poemul are o cadență explicită, implicită, sau nu.

partea \"voluptoasă\" a textului rezidă în utilizarea unor formule lingvistice parfumate cu/de trecut. să dau exemple!?
ete:
întorceam oamenii pe stradă
pentru că aveau pălărie

mă holbam

dar hoțomanul se ascundea

ne păcălea

sau expresii licențioase, de genul:
tanti nuți, ai un ciocan? cioc, boc, la 5 dimineața;
parcă-l văd la cafea cu arhanghelul gavril
povestindu-i despre elenele lui;
până când gavril uită să mai plece după alte suflete

în rest, poemul e radios, sadic de radios, nepermis de radios.

dacă nu era barbarismul ăsta, absolut gratuit: fantasy movie, o invitam pe autoare la o cafea, la un priveghi... găseam noi o scuză. de ochii lumii!

Domnule Primar General al Capitalei,

dat fiind că în 1968 ne-am nemerit la o beție, că am sărit gardul, că am fost amenințați cu o pușcă de vânătoare,
că în pasajul ăsta pasageram cu mama și cu tata,
că în pasajul ăsta mi-am vândut verigheta primei căsătorii, precum și pe aceea din a doua căsătorie, pentru că tot mai cred că le voi recupera.

pentru că sunt familiarizat cu subțiorile Guvernului, Președinției și Parlamentului (pe unde am ostoit!),
vă rog să nu permiteți dărâmarea acestui pasaj ... sentimental.

vă sugerez să pocniți din degete, pentru a afla data exactă de la care a început dărâmarea pasajului.
dacă s-a așternut o uitătură de minte peste acte, vă stau la dispoziție cu memoria mea.

...
trecând peste o \"confrigurare\" anapoda din versul al treilea: ca o maimuță care nu datorează nimic unei păpuși din cârpe - mă refer la cuvântul \"din\", care sare în ochi, pentru că nu se leagă (ori e \"făcută\", păpușa, din cârpe, ori e o \"cârpă\") - totul mi se pare că este ... legal.

am în vedere administrarea unei stele, dar asta depinde de starea mea nervoasă!

da Adrian,
orice carte copertată de ea, de Dana, e un resorbativ/rebarbativ.
așa cum spui tu: Că va ieși din alb cearșaf un sfânt.

Încă din titlu, eseul dumneavoastră m-a captivat. Nu mi-a fost greu să mă înscriu în „marea spirală”, imediat ce am dat peste această nevexantă particulă inițiatică a textului: „Centrând cercetarea noastră pe încrederea că literatura este comunicare prin simbol și prin mit arhetipal, vom pătrunde alături de cititorul adogmatic în subteranele scriiturilor „cu cheie“, iluminate de tradiția arheală, și vom ajunge să privim dintr-o altă perspectivă axiologia culturii, descentrată acum sub apăsarea abordărilor estetizante ale unei culturi de tip surogat. Circulând liber pe palierele conotative ale literaturii române, vom putea ilumina de aici o perspectivă comparatistă asupra funcției repetitive a simbolului ocult și a mitologiei inițiatice în cultura de tip occidental. Vom cerceta astfel o subterană care unește toate culturile post-inițiatice și care se varsă în absolut ...”.

Chiar dacă sunt încă buimac – după o întreagă noapte inițiatică – am mulțumirea că sunt, în sfârșit, post-inițiat!

Vă mulțumesc,
Cu adorație,
Adrian Firică

O!

o legătură peste capete
- de-nfrunt canicula, de scap urcând,
chiar dincolo de munte eu trecând –
am să deschid: „Fereste în cetate”.

... n-am cuvintele, dar le voi căuta în paginile cărții tale!

scuze:
ion a,
Platon nu voia \"parcă să desființeze poeții\", ci voia să desființeze lumile iluzorii propuse de unele formule și expresii artistice ... dacă nu am fost \"înșelat\" de Platon.

...
scuze, Alina!

da\' maladiile nu?
că ... ar rămâne timp mai mult - deși eu aș desființa și timpul.

da domnule,
uite că aste opt sentințe, în loc să prodcă orgasme succesive, sunt trecute la acte teroriste în toată regula.

...
te-a autogratulat \"aluziv\", ori ți-ai consumat, biruistic, erudiția!?

\"biuristica\" nu e la teveuri. unde o găsesc?

da!
excelent: radiografie, diagnostic și ... o indicație terapeutică.

\"agonia\" nu a beneficiat de așa ceva.

hm, criză de rebeli! așa e!

... poate, editorii vor pune la locul potrivit eseul.

superupere!

căldură mare

căldura
trece prin
mine
ca și metroul prin
mânecile cămășii
în care am ales să mor

am și eu \"și nește \'emo\' \":
- ca și
- cași
- ca și-uri
- caș-caval,
- ur-dă,
- cal-ta-boși,
- ca tine,
- ca mine,
- ca noi doi
- ... ca și noi doi!?