Adrian Firica

Liviu,
e plin de învățăminte textul ăsta.
măcar ultima parte, aia cu ierbarul Poetului, trebuie să ajungă în mapa Președintelui Băsescu, ca să vadă și el cât de importantă este studierea botanicii în școală.
nu e așa de simplă povestea cu vegetația spontanee, zău așa!

și pățania Profesorului e plină de miez, pentru că face trimitere directă la recomandările cunoscătorilor într-ale vinului: vinul e ca un medicament, dacă se bea la temperatura camerei.
dacă-l bei rece, poți să suferi unele consecințe neplăcute

știi, Ani-Lorei,
dacă stau să mă gândesc, bine de tot!, Călin a fost un amfitrion ... perfect.

poate, cine știe!?, unii pseudo-sceptici ar merita să-și dea câte o lovitură \"cioraniană\" peste gură, înainte de a se scăpa ... cu vorbe întraiurea.

chiar că nu-mi mai vine să stau în pielea mea, pentru că mă simt mai bine dacă-mi ies din fire de fiecare dată, pentru că:
\"nu aveam picioare
să fugim pe dinăuntru
ne blestemase noaptea
să ne bată raiul
cuvintele mergeau invers înspre guri\"

da, așa este, cum a spus Silvia Goteanschii: tot poemul este o metaforă, iar \"carii în lumina din jur\", jur că mă face să fac ocolul pământului de mai multe ori, fără să urlu.

haide măi, chiar așa, te-am făcut să râzi cu lacrimi?

înseamnă că mi-a venit și mie apa la moară, heraclitic vorbind și ... de la Heraclit citire, uite că mai știu încă una ușor de ortografiat, tot cu „Haș”, de la Hesiod: „Ἔργα καὶ Ἡμέραι ”.

dincolo de aparențe, sunt convins că Hesiod i-a cam dat ideea pe tavă lui Heraclit și cam tot ce era de fumat – arză-i focu’ să-i arză, p-amândoi!

mai țin încă unul ascuns în mânecă, tot cu „Haș”, și tot ușor de ortografiat, Huizinga (Johan), care, din plictiseală cred (uite că m-ai prins pe picior greșit aici!), după ce a tot investigat prin civilizația ce-o avea landemână a zis sus și tare: Homo ludens!

...
eh!, eu știu că lumea te invidiază pentru că deții patentul și secretul fabricațiunii pompierului cu lacrimi.

am să vin cu trăsura himerică, o să-mi pun ochelarii de citit himere, o să port mănușile de răsfoit pagini himerice, o să ...


Felicitări!

ți-am spus bătrâne că n-am teamă,
vreau numai să-mi aduci, degrabă,
halatul ce-l puseși pe tine,
plecând cu el cu tot, vezi bine.


Hotel Parc Alexandria te așteaptă cu interesul \"potrivit de ridicat\".
poate aduci și prosopul ...

te așteptăm cu afișul ăsta:
\"V-am spus sã nu-l fetișizați pe Marx,
Sã nu-i păstrați în spirt învățătura ...\"

Ioana, Atropa,
mă simt așa de ..,
așa de ca și cum aș fi primit o \"avertizare ratată de vară\", ca și cum, pentru a nu știu câta oară ajunsesem în \"foișorul de pupat\" cu Carmen, care era în ținută completă de vară.
măi, până și frunza și-o depilase, desigur, din cauza crizei!

auzi tu!:
Piratu\' din Caraibe a venit la mine și mi-a spus că ești o \"șampanie scoasă din minți\"; că cauți după aia dopu\'(citez, ca ofertă specială: \"... Hâc!\");că vrei să pui dopu\' ca să pui, conform unui principiu, șampania \"la frigider\", la rece, că de ce să mai pui la rece sticla?!, că conform legii e o violență, nu ca condoleanțele (te citez iar: \"... Hâc!\"); că așa am aflat eu, că sticla de votcă se bagă la congelator și că se bea cu cuburi de ghiață, dar când m-am uitat la ea era goală și am supt cubulețe și am sughițat de plăcerea răcorii, renunțând să mai caut dopul înșurubabil, pentru că era imposibil să urmăresc spirala lui, câtă vreme spiralam normal în plină criză, cum spui tu în titlu: \"Pierdut mort ...\"

Șerban,
nu mă duc la Strasbourg ca să pap mâncarea locului (pâté de foie gras), nici să-mi cânt (La Marseillaise), pentru că nu sunt ... alsacian!
o să mă duc acolo, peste patru ani!, să beau o cafea – am calculat asta, și mă descurc în 20 (douăzeci) de ore: plecând din scaunul pe care stau, revenind apoi pe scaunul în care stau (dus/întors, cum ar veni), cu banii mei (asta numai pentru că-mi place Strasbourgul, pe bune!). în rest, îmi ajung imaginile astea, luate pe furiș – cred!? –, de la Ambasada noastră, ori de pe la unul dintre consulatele, din ... Republica Moldova ...: www.dailymotion.com/video/x63gev_la-marseillaise_news.

ieri, m-am lămurit cum e și cu gloria franțuzească, adică și-au ținut-o pe crac (gloria!), franțujii, până s-au băgat definitiv în NATO, cu picioare-n craci cu tot: două posturi în conducerea “mustăriei”, ceea ce nu-i de ici de colea: www.youtube.com/watch?v=yPHrEx4m0mo (fiind mai veche preluarea youtubistă, Șerbane!, trebuie să te uiți cu atenție ca să vezi cam ce șade pe cracul stâng al cântărețului și că ... nici drapelul nu-l lasă, cântărețul, să fluture de capul lui, ținându-l strâns cu ... mâna dreaptă!).
iar aci, http://www.youtube.com/watch?v=Gulx38oUDhE, nici nu poate fi pus în discuție mesajul nordicelor astea de ... la ABBA: Waterloo!

Șrban,
lasă că vezi tu cu ce noutăți o să vin peste patru ani, când o să mă întorc de la Strasbourg - dacă o să mă întorc viu, desigur!

acu\' vii să-mi spui, măi frate,
că aleșii stau ... pe spate?
păi n-au dat destul ... din coate?
așa-i legea, le dă parte.

da măi, c.m.m. ce ești!
dar de unde știi? ăla este, e Cinema Studio!

...
dar mă mai duceam și la Sala Radio, unde a venit, brusc!, Joan Baez trimisă de UNICEF ... și m-au \"umflat\", pentru că știam unele versuri protestatare, lua-m-ar dracu să mă ia!

am mai fost \"luat\" și de la premiera lui Pintilie (Reconstituirea îi zice!), dar mi-a trecut panica între timp, pentru că a fost(premiera) la cinematograful de vizavi de spitalul Colțea.

1.1.încurându-mă și tot așa în trecutul apropiat am dat peste floarea soarelui și adevărul adevărat l-am găsit, că până și lumina se curbează de se vede cu ochiul liber, cât o fi ea de eclipsă totală de soare.

1.2. și am zis că nu-mi mai trebuie apocalipsă cât oi fi și-oi trăi și n-am mai mărit la dracu-n praznic bucuria.

1.3. că am văzut cum tu Felicia ți-ai luat lumea în cap și te-ai făcut Nefelicia și nu mi-a fost bine deloc.

1.4. și m-am îndreptat pe drumul cel bun.
la sunetul goarnei am plecat de la alfa la omega, am dat de tine, am avut mare mulțumire în sufletul meu și nu am mai crezut în cuvintele mincinoase care te făceau curvă.

1.5. m-am depărtat de la proorocirile mincinoase care spuneau că nici lună, nici soare n-or să mai fie, nici eclipse și iar am devenit Felician făcând altă statuie așa după cum mi-a fost spus.

1.6. am făcut statuie imutabilă, iară pe tine templu.

1.7. acum vin, las jertfa dinaintea ta, intru în tine ca să mă spăl de păcate și spun ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorociri și păzesc lucrurile scrise în ea!
căci vremea a venit!

nici nu mai vreau să stau să mă gândesc, desigur am nimerit unde nu trebuie, am ținut morțiș să intru într-un cabinet de obstretică-ginecologie, iară medicul mă pune să aleg între: „crede și nu cerceta” și „urma scapă turma” ... ca și cum mi-aș fi depășit condiția.
regula generală a poemelor Alicei era \"incendiarul\", ori echivalentrul unui soi de demență acumulată, apoi brusc scăpată de sub control – ceva ca o ejaculare formidabilă de pe unde nici nu-ți umblau mințile că e posibil să sară. ei bine nu!, zice ea de data asta: “sunt undeva sus” nenică, de data asta am să te fac să joci rolul catalizatorului; am așa, o liniște sufletească, nu-mi dau seama dacă e controlată!, de am să te las să \"inspectezi\" toate cele, deși universul prin care bănănăi eu nu s-a schimbat. doar bat pernele, ca să priceapă ...
aproape, aproape că îți spune: vezi că merită să-ți rad un picior în ușă, după care trebuie să-ți faci o radiografie a sinapselor, și tare mă tem că am să o și fac. așa cum este aceasta:
\"tâmpeala aia în care nu vezi nimic precis dar auzi ucigaș un imperiu care crește
și te sugrumă
și începe cu toate lucrurile cunoscute și inofensive din jur
și nicăieri nu scrie: aș fi vrut să fi fost altceva\"
am căzut pe gânduri: ce câine o să mai răspundă comenzilor sale? o va mai recunoaște \"de stăpână\"!
dar, se pare că ne facem griji de pomană ...:
\"în rest nimic
mi-ar fi mult mai ușor să vorbesc cu aparatul în mână
până mi-ar tremura
antebrațele și
m-ar lăsa acumulatorii\"
aha, halal odă închinată “autosatisfacției” aceste “excepționale” închideri ale capitolelor:
“pe o mare verde peste care plouă cu furie / și afară pe trotuar să nu aștepte nimeni / peste care vor trece a6 și merțuri pe seară / dacă nu să simt ceva / de parcă aș sta în vârful pernelor și-aș rupe foi / ini mini mani ma ia ghicește-l dum-nea-ta / te privește de ce / cineva ar trebui să ne-mpuște acum /.
asta este: Alice is typing a message.

ai scăriță, așa că ai să auzi, sper!, și astea:
- preferințele mele sunt exterem de limitate, eu lunecând destul de categoric între da și nu, pe o arie spectrală, nefiind, desigur, adeptul scalelor de mărimi arbitrar impuse în astfel de cazuri;
- nu contest dreptul de existență al “automatismelor” de genul “Lèse Majesté”, sau “Lèche Majesté” socialmente vehiculate, pe care le asimilez, fără durere de cap, prejudecăților;
- în sensul celor mai sus enunțate nu sunt în măsură să emit o judecată logic validă, câtă vreme nu-mi dai decât un singur termen înspre utilizare.

... ce curvă e și etica asta, la urma urmei!

un fel de certificat \"existențial\".

titlul m-a înduioșat pââânăăă ... la lacrimi.

e super \"ge\".

cred ca e de calibrul accelerației 9G; și asta numai pentru că e pe o firavă creangă de plop!

Sergiu,
apreciez efortul tău plastic, adică extras eminamente din registrul vizualului. e corect și stimulativ, deopotrivă (nici prin cap nu mi-ar fi trecut așa ceva!).
pfhiii: „fundalul” joacă un rol așa de mare, încât mi-au trecut numai galaxii prin minte, în alergarea lor universală dinspre nimic înspre roșu – mă refer la trecerea de la alb/argintiu către albastru ceruleum, pentru a se ajunge la acel roșu permanent/definitiv – ai „scris” o simfonie, fără discuție!
cât despre socluri ... ce să mai zic!?, e o ..., e un expozeum evoluționist: de la primitiva, ademenitor/ucigașa plasă arahnidică, conținuată și susținută, într-o perfectă și nevinovată pro-poziție de puful acelei zburătoare imaculate, care sugerează și reclamă (o)poziția misionarului, pentru a încheia cu acel surâs magic/misterios al Gaiei (Gaea), surâs care sugerează ceva de felul ăsta: eu te-am făcut, eu te mănânc.
cu sincere mulțumiri,
A.F.

P.S.:
bine ai venit pe site!
să fii cu ochii-n paișpe pe aici, că rămâi fără mere și fără „hesperide” într-o clipită.

Șerban,
exagerezi, e cam mult să-mi aduci omagii. nu e o capodoperă ce am scris, dar să știi că m-am străduit să provoc un fel de bucurie exagerată, fie pozitivă, fie negativă, oricărui cititor al textului. dacă spun mai multe în sensul ăsta, or să mă bată la fund, la modul propriu, toți criticii de artă literară ...

nu am răspunsuri pentru întrebările tale. în cazul jocului/lor arbitrii decid, ori noi suntem numai jucători!
la fel e și cu răspunsul la a doua întrebare. nu decid C.T.P. ori Hurezeanu când se bagă reclama. nu decid eu unde încep și unde se sfârșesc iluziile etico-morale ale C.T.P.-ului.

am și eu o întrebare: să mai iau/dau interviuri?

Alice,
tocmai voiam să te laud pentru versul: „tâmtâtâtâmtâm tâmtâtâtâmtâm tâmtâtâtâmtâm tăăăum” (cu obiecțiunea că trebuia să ortografiezi: tâmtâtîtâmtâm, tâmtâtîtâmtâm, tâmtâtâtâmtâm tăăăum!), pentu că pare rupt din realitatea începutului formalităților trecerii în revistă a Gărzii Palatului, ori rupt din realitatea stârșitului formalităților trecerii în revistă a Gărzii Palatului și e păcat să nu-l onomatopeizezi desăvârșit, dar, dându-mi seama că Occam a fost un minimalist (așa sunt denumiți acum unii care gândesc și se exprimă ca el!) și urmând unele sfaturi culese de prin comentarii îți sugerez să schimbi titlul, să spui: lama lui „O Cam”, pentru că s-ar potrivi de minune cu restul versurilor.

apoi mă întreb, în neștire: de ce a scris Occam în latinește, câtă vreme avea engleza „la bază”? – limbă a unei civilizații dezvoltate, nu glumă! – de ce n-o fi scris în „egiptește”, că musai știa că „egipteasca” fusese limba unei culturi ce „avansase” mii și mii de ani?

mai fă (tu, te rog!) și sacrificiul să traduci astea: „flower power”, „sintetizatoare”, „taylor woodrow”, „willoughby”, „taylor”, „bois de boulogne” (ca să înțelegem dacă e vorba de un tufiș, de o pădure, de un parc, sau de un loc de plimbare istoricește consacrat) și „déjà vu”, ca să n-avem senzația aia de „déjà vu” și să nu ne scăpăm spunând că acest „déjà vu” are și sensul de „gândire cu premeditare”, așa cum pricepuții o spun.

în rest, poemul e trist, mai trist decât un fluture care a nimerit în baie tocmai când era becul aprins: „...te-am văzut în comă
și trăgeam de tine să te țin în picioare mă
să pui dreptu\' înaintea stângului mă
și era frumos era un bulevard ...”

ar mai fi de neiertat este acest vers pervers: „chestii simple jumătăți de gesturi provizii ordonate alfabetic”, pentru că denotă obediență față de Occam, bietul de el!

ne-o cam tăiași cu lama, ca să zic așa ...: „... plus senzația că îți scapă ceva”

http://www.clubliterar.com/text.php?tid=7586
\"... Iată, deci, conștiința propriei valori semn al unei maturități și a unei lipse de modestie justificate, accesoriu indispensabil unui poet adevărat.\"

\"... pe șustache la colțul străzii ...\"