Adrian Firica
Verificat@adrian-firica
Adrian Firică: s-a născut la 6h și 20', în ziua de 22 noiembrie a anului 1951, în maternitatea din Negrești, județul Vaslui. Copilăria: fragede exerciții de supraviețuire; progresează intelectual citind orice, pictând, scriind versuri și piese de teatru în metru antic. Adolescența și tinerețea: își începe cariera de manager cu…
Colecțiile lui Adrian Firica
Ambalache, Bumbalache...glonț.
Doamnă, eu când am fost copil, iar mai târziu, când am fost tânăr, fără a da înapoi (tinerii nu-s tocmai generoși, dimpotrivă, o tot țin așa... de la tinerețe, până la bărtânețe!), în loc să imaginez Pirații din Caraibe, deși am citit și cărți care-mi puteau naște astfel de iluzii, am citit o sumedenie de chestiuni despre țara mea.
Constat că parodiați.
Așa-i?
Păi dacă-i vorba p-așa, stați să vă aduc și câteva lucruri în plus:
1. Landul nostru culege strugurii.
2. Călăreața blondă recoltează doi struguri și decide: cu un ciorchine sparg fața opoziției, p-al doilea-l storc și-l fac vin și coniac - îl joc de nu se vede!
3. Când dă frigul, populația se omogenizează - se strâng unu-n altu\' indivizii, ca să nu moară de frig.
4. Primăvara găsesc niște pantofi de damă pe câmp.
Pe textul:
„Land of măi măi" de Claudia Radu
înșiră-ți chestiile așa:
“trupul meu este o pasăre congelată cu tot sîngele scurs sub cuțitul uriaș ce-a coborît pe gît și s-a întipărit mai adînc decît o amintire mai pregnant ca o vină camera se mișcă prin pieptul meu zăpada carbonică scîrțîie ca (“ca” e, musai, necesar?!: nota mea!) sub greutatea unui pas pe care n-am avut curajul să-l fac înspre carotidă se strîng negre cheagurile și atîrnă ca niște ancore în aer n-am să mai pot zbura să zgîrii (poate “să zgâriu”, cf.: eu să zgâriu, tu să zgârii, el/ea să zgârie... ș.a.m.d!) aerul cu aripile cu pieptul să lovesc pînă într-o sîngerare abundentă să primesc îmbrățișările precum niște bandaje chipul speriat prin aerul tumefiat devine o flacără tremurîndă și nu voi ști ce vîrstă are lumina la fel ca un bec ars înainte de termen voi iubi întunericul voi iubi liniștea voi iubi ca un resuscitat
și voi iubi în timp ce ploaia face cancer dar (încearcă un “iar”, în loc de “dar”: notă prsonală absurdă!) copiii se joacă într-o altă lumină fiecare cu jucăria lui și (“iar”: nota mea anostă!) mamele cu părul ud zîmbesc împăcate la fel ca mama cînd tăia o găină și nu se enerva că în zbateri împroșca sînge pe rochia abia apretată aveam mîncare acum am doar trupul înghețat ca un geam pe care apar flori albe și mama dă cu mătura întunericul afară dar nu răzbește și mi-e frică de puțină căldură de faptul că m-aș putea topi cînd o voi ține în brațe și de undeva se va auzi vocea aceea groasă complet străină spunînd băi bulangiule și ecoul mă va dezosa complet și voi aluneca nod cu nod între propriile lacrimi în timp ce ea face ochii mari și întinde o mînă ca și cum deja am căzut”;
...
altminteri nu-ți va conceda, nici ea, expresia: băi bulangiule!
aranjamentul convențional/economic al textului arată unde se \"uită\" autorul\"
Pe textul:
„băi bulangiule" de Leonard Ancuta
așa se vede toamna... bine
e clar
chiar dacă fiecare strofă-i ipotetică
mi-e teamă să rumeg
aș pierde rândul!
Pe textul:
„cocaina zilei scurse" de silviu viorel păcală
mai sunt și alte \"bizarerii\" în text: contradictorii cu sens, vot zarat și vot arșiceinic.
legat de \"aporeice\", am vrut doar să elimin terminația \"tic\" - pentru a evita unele bănuieli. un ceas stricat nu mai emite tic-tacuri, ci doar... tic-tace!
să zicem că termenul poate fi trecut la capitolul: contribuție lingvistică originală.
sau, de ce nu?, poate fi trecut la capitolul siluire intenționată.
Pe textul:
„Teoria Votului Parlamentului României" de Adrian Firica
apoi, în \"căni\" am văzut \"câini\", sau în loc de de căni, am văzut câini... - fiincă se potriveau incantației dintr-o vrajă.
adică:
\"pasările visului
coboară pe umeri
adun câteva ierburi
din suflet
apa fierbe într-un gând
pasările visului
coboară pe umeri
ceaiul e gata
se bea cu ochii pe ceas
dincolo de limbile aurite
se vede răspunsul
răsăritul din căni
adună mărgele de rouă
oboseala dispare
când rezultatul așteptat
se întrezărește
răsăritul din căni
adună mărgele de rouă\"
sau:
\"pasările visului
coboară pe umeri
adun câteva ierburi
din suflet
apa fierbe într-un gând
pasările visului
coboară pe umeri
ceaiul e gata
se bea cu ochii pe ceas
dincolo de limbile aurite
se vede răspunsul
răsăritul din câini
adună mărgele de rouă
oboseala dispare
când rezultatul așteptat
se întrezărește
răsăritul din câini
adună mărgele de rouă\"
Pe textul:
„înainte de muncă" de Iakab Cornelia Claudia
după o altă analiză profundă am descoperit și cel de-al cinșpelea “scaun”: e vorba de scăunelul acela pe care-l făceam noi, băieții, când eram mai mici, împreunându-ne mâinile, ca să putem plimba câte o fată așezată în scăunelul ăla – sensul și semnificația, în acest caz, sunt de natură ludică și, probabil, cu posibile trimiteri către sexualitatea ingenuă.
În altă ordine de idei, eu consider că ar fi bine să dăm curs solicitărilor C.E. În felul ăsta o să scăpăm de o mulțime de belele. Spre exemplu, în cazul “scaunului” desființăm scaunele secuiești, scaunele care au conotații medicale, scaunele ce se referă la pedeapsa capitală (la noi aceasta fiind abolită) și, neapărat, trebuie să desființăm scaunele din W.C.-uri (le înlocuim cu renumitele “closete turcești” – ceea ce va aduce și un evident beneficiu condiției noastre fizice, dat fiind că o să facem genoflexiuni).
Pe textul:
„12 scaune, ba chiar mai multe!" de Adrian Firica
i\' don\'t now!
...
\"e o mare desfrânată
sare de gâtul tuturor\"
Pe textul:
„miroase a desfrâu" de Ottilia Ardeleanu
completăm, astfel, partea ce ne lipsea din eșichierul democrației. avem acum: dictatură deshumată, un pic de extremism, vagi urme de regim democratic închipuit, democrație originală, socialism cu față umană, democrații preliminatorii de dreapta, de centru și de stânga, naționalism minoritar constituțional maghiar, ș.a. (în funcție de imaginație!).
remarcabil e că Uniunea Europeană – vezi comunicatul slobozit în dimineața asta de comisia ce ne verifică – a spus, verde!, că nu ne va sancționa pentru faptul că am cuplat și am jonglat cu măiestrie asocierea dintre progresul corupției și mistificarea justiției, cu patima și dezinvoltura specifice unei tinere democrații.
Pe textul:
„O, țara mea, Românie plină de energii, excelent gestionate ermetic-emergent..." de Adrian Firica
numaidecât am să vin cu ajutoare, cu o \"baladă-n proză\": O, țara mea, Românie plină de energii, / excelent gestionate ermetic-emergent...
promoțional vă dau astea:
\"Etica lui Weber e dulce copilărie, o angoasă ori un moft intelectual, nu un edificiu protestatar. Noi avem în sânge protestatarismul. Ce-i aia, cum adică (hm?!): dintr-un punct, unei dreapte i se poate trage numai o paralelă; ori că 1+1=2? Astea să le spună cine vrea lu\' Mutu, nu nouă!\"
...
\"Un lucru-i cert: ne iubim țara și pământul, râul, marea, ramul, bradul și ciuperca și tot ce mișcă, de la râmă, melc ș-albină, vultur, dropie, fazan și pelican, pești de apă dulce sau sărată – cruzi, sărați, fierți, prăjiți sau afumați – , până la bour, urs, capră neagră (nu de furie!) și râs.\"
...
Diagnosticul a fost că pacientul dunăreano-pontic este demn de o mare atenție aplicată, așa-ncât atunci când bacii-au spus că vrem și noi în NATO, Uncle Sam a zis: OK! A pus o singură condiție: băi nepoților mioritici, eu vă apăr interesele și neamul și vă securizez, dar vreu să știu pe ce teren calc, așa că... luați de la mine, gratis, sistemul ăsta de înregistrare și evidență a fondului vostru funciar – că-i spionaj, că-i intruziune, că nu se poate accepta așa ceva, au sărit piramidalii noștri-n sus de fund și din orgoliu, fără a mai vorbi de alții “curentați de opinii” articulate-n graiul rusofonistic.
...
\"Exercițiul fiind făcut, după intrarea-n NATO, ne-am băgat contribuția de stat așa cum a cerut Uncle Sam, numai că unchiul era complet nepregătit în privința înțelegerii ecuațiilor noastre, noi trăgând mai multe paralele financiare punctului de vedere al Unchiului Sam.\"
sper să-mi iasă socoteala, până la urmă!
Pe textul:
„Autoritatea Centurară Națională de Huiduială din România (A.C.N.H.R.)" de Adrian Firica
ce faci băi? păi ce să fac, mă uit prin gaura neagră a geamului, și ălălalt ce face?, păi el a zis că se duce în baie ca să se sinucideze, fiindcă așa-i cucutistițional programat, iar ălălalt e, acum, deschizobusolat, fără discuție!, pentru că spune că zarul trebuia să fie piramidal, fiindcă tot aia era, dar lucrurile ființau cu o marjă de eroare în minus (ori în plus!?) de amorul artei, nu ... pentru alta!
Pe textul:
„De la ironie la ironism?" de felix nicolau
Recomandat© 2004 by Editura POLIROM, pentru prezenta ediție
Editura POLIROM
Iași, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266, 700506
București, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33; O.P. 37,
P.O. Box l-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României:
OCKHAM, WILLIAM
Despre universalii /William Ockham, trad. din limba latină de Alexander Baumgarten; comentarii, note și studiu de Simona Vucu - Ediție bilingvă -Iași: Poiirom, 2004.
“... traducerile din gândirea medievală pot avansa acum spre comentariile la aceste celebre texte ale istoriei filosofiei, care au format o mare parte din contextul disputei asupra statutului universaliilor în Evul Mediu latin.”
asta așa, ca să ne amuzăm: că nu stăm “cu coatele pe masă”, ci ca să ne dăm coate, stând cu “coatele la masă”.
dar ... să nu stăm, acum, “la comentarii”! asupra statutului universaliilor “în (din!?; n.n.) Evul Mediu latin”, adică să vorbim despre universaliile mediului nostru, nu?
Uite, d-aia-i Harap Alb o femeie (din economia emergentă!) prin \"escrierile\" de pe la bac (bac-ul nu e ce credeți voi, domnilor, ci este un fel de examen, așa și pe dincolo...).
Pe textul:
„De la ironie la ironism?" de felix nicolau
Recomandatdar Gilles Deleuze (uitați-vă și voi cum îl cheamă:... de leuze!)
a spus că Spinosa era ecologist - ce-are filosofia cu ecologismul?
\"Titlul anunța o discuție în marginea ironiei, dar și dincolo de ea.\", însă \"Partea finală a cărții este mai vie, căci e mai deschisă spre anecdotic și literatură.\"
aici avem deaface cu doi, care mai de care mai Gilles!
\"Este tragic acest lucru?\", asta-i întrebarea!
Pe textul:
„De la ironie la ironism?" de felix nicolau
Recomandatprecum o răsfoire de carte.
mira-m-aș să n-am dreptate!
Pe textul:
„Pagină din jurnalul lipit pe gard" de Adrian Firica
profită și domnia ta de asta:
\"a fost bine sub mesele mari sute de ani
pace uriașă scaune groase
câini de vânatoare obosiți de vânat\"
este o splendidă ipostaziere a contradictoriului:
\"cititul strică ochii\"
Pe textul:
„burgundia 66" de Anni- Lorei Mainka
știu și eu că pita se frământă pe masă (nu numai din filme).
dar, de, eu am pus asta, \"în poartă\"?!
Pe textul:
„Pagină din jurnalul lipit pe gard" de Adrian Firica
evident că am trunchiat. evident!
al cui e timpul?
cine, când, cum, de ce?
fă o convenție cu tine înseți, \"precum copilul\"
să vezi tu ce \"simple gânduri\" or să-ți iasă!
Pe textul:
„simple gânduri de apărare" de Iakab Cornelia Claudia
mulțumesc!
am dat cu salivă prin istorii.
se zice că BUDA a fost locul unde regele maghiarilor (primul creștinat!)a cerut să i se facă un ponton, adică un fel de \"budă lacustră\".
de partea cealaltă a Dunării (nu știau ei, ungurii, că Dunărea-i fluviu!) era PESTA.
pe parcurs lucrurile și \"lucrările\" au făcut ca Buda-Pestei să-i mearagă bine.
am un bonus pentru tine: http://www.youtube.com/watch?v=PTxOtrdrSmo&NR=1
Pe textul:
„Să ucești, nu alta!" de Adrian Firica
\"dacă m-am bâlbâit înseamnă
că-ntre cuvinte gol e adevărul\"
Pe textul:
„pornocaligrafia" de Vasile Munteanu
...
“Am pornit din Arsinoe și-am intrat în vîlvătaia deșertului. Am străbătut țara troglodiților care se hrănesc cu șerpi și nu cunosc schimbul de cuvinte; pe cea a garamanților, care-și au femeile-n comun și se hrănesc cu carne de leu; pe cea a augilor, cei care nu-1 venerează decît pe Tartar. Am bătut și alte deșerturi, cu nisip negru, în care călătorul trebuie să-și sacrifice orele nopții, pentru că cele ale zilei sînt insuportabile. Am zărit de departe muntele care-a dat numele oceanului: pe poalele lui crește euforbiu sau laptele-cucului, care anihilează efectul otravei; pe culmi locuiesc satirii, un popor de oameni cruzi și primitivi, înclinați desfrîului. Și tuturor ni s-a părut imposibil ca în niște întinderi atît de sălbatice, unde țărîna naște monștri, să se poată afla un oraș atît de faimos. Dar am continuat marșul, căci o întoarcere ar fi fost de mare rușine. Unii dintre cei mai curajoși s-au culcat cu fața la lună; i-a ars febra; alții au băut nebunia și moartea din apa împuțită a bălților. Pe-atunci au început și dezertările și imediat după aceea, rebeliunile. N-am șovăit în fața legilor și le-am reprimat. Am procedat just, dar un centurion m-a avertizat că răzvrătiții (dornici să răzbune crucificarea unuia dintre ei) pun la cale asasinarea mea. Am fugit din garnizoană cu puținii soldați ce-mi rămăseseră credincioși. I-am pierdut prin vîrtejurile de nisip, în nopți fără margini. Am fost rănit de-o săgeată cretană. Și nu mai știu dacă am rătăcit mai multe zile fără să dau de apă sau una singură, multiplicată de soare, de sete și de teama de sete. M-am lăsat dus de voia calului. În zori, depărtarea s-a ridicat încărcată de turnuri și piramide. Am visat că dau peste un labirint neobișnuit de viclean: în centru se afla un urcior; îl atingeam parcă, îl vedeam, dar drumurile către el erau atît de neașteptate încît începeam să cred că voi muri înainte de a-1 ajunge.” (Borges - Aleph)
...
[poate, după ce te mai gândești, formulezi: \"impotenții fizici\", sau \"impotent fizicii\"! (formularea este la alegerea ta!); nu de alta, dar vorba ta: \"renunță la banii de buzunar și vâră-mi / limba română acolo unde găsești loc(ul!?) și (ce!?) încă te atrage\"]
Pe textul:
„pornocaligrafia" de Vasile Munteanu
nu v-am spus că-n \'54 m-am dus să mă-nsor cu Maria, dar că nu m-au lăsat ai mei să fac așa ceva; că am desființat măturoiul făcând din crengile lui lansatoare de ghiulele de lut, ca să mă apăr de milițieni; că am făcut omletă din ouă de cioară, pentru prietenii mei; că m-am dus să iau un pic de foc atunci când ardea o ditamai și formidabilă depozitară de fân și că am incendiat closetul din curte, fiindcă mama m-a pedepsit pe nedrept, după ce sor-mea a dărâmat un borcan de miere de pe masă; că am avut tricicletă pe care o donam înspre foloseală, dacă eram lăsat să trag din chiștoace, deși tata era fumător; că...
după aia tata a fost consemnat (politic) la pușcăreală, iară mama, Sofia, ne-a luat și ne-a dus în proprietatea bunicii Maria și a străbunicului Albotei, în Băneasa, București; mă opresc aici!
a, familia mea are și un loc de veci, exact în dreapta podului ăla de peste lacul Herăstrău, înainte de a ajunge la aeroport vechi (mamă, câte caise și piersici furam de pe unde-i acum întins Tăriceanu - și struguri erau!
aa,
familia mea a mai avut un \"teritoriu\" la Ciofliceni - din pricină că străbunicul meu era decorat cu Mihai Viteazu după primul război mondial; dar să trecem peste asta!
aaa,
vreau și eu o bicicletă!
Pe textul:
„Toată stima și respectu\', chiar că presa nu-i suspectu\'" de Adrian Firica

