Adrian Firica

o strig mi-e că-n alb calc negru \'n iubita mea \'n tranasă printre vegetale predici pe drum de-nceput nimeni idioții erau precum zilele ce nu lasă urme pietre de-nceput ca oamenii \'n

Numai iluzii, prostii, închipuiri, ieșiri în stradă. Oi. Proaste. Există subvenții depistate ... pozitiv. ... Ah, am tras în panouri într-o veselie, după aia am numărat gloanțele, gropile –

scriu în pripă mi-e teamă ’mi rămân degetele lipite de nemulțumiri te idolatrizez doar nițel graba mea-i încă mică mă străduiesc s-ating graba mare vițelul de aur nu știu crede-mă privește

* Treceți prin/de primele cinci minute ale filmului “Being John Malkovich” (produs prin 1999) – vă prindeți în aste cinci minute, filmice!, de faptul că “dacă n-ai luat-o-n bot, tot o vei lua”,

… gândeam că: de ce? chiar!, de ce?, cum vine să am minte de chirpici? … șase din partujnouă iese ieșirea la căpătuială iese la urma urmei contează cum sună? fă-te felcer! - câte numere

vremuri retorici stâlcite escadrile fără piloți de ’ncercare urme pe cer tot mai rare numai piloții curselor civile cuprinși de febra catapultărilor aterizează cu scaun cu tot prin

Pre-ambulatoriu Cuprins de elan romantic, am să lupt precum Dragoș cu zimbrul, apoi voi uni Principatele, pentru că vreau să fiu admis ca elev la școala de eseistică BD-istă a maestrului Bogdan

Am trecut cu bine peste analiza efectuată de bodi/budi/badi/badea gard-guard care mi-a cerut biletul de casă, imediat ce-am trecut de casieriță; dar, pentru că am luat și o sticlă de Johnny Walcker,

ațipisem credeam ... dimineața în ciuda recomandărilor de după o noapte prin care mă mutasem din vis în vis pe măsură ce avansam mi-am adus un nimic nou nici măcar

* Simultaneietățile Lor mai dau și “kicks” – m-am gândit! – chit că Lor nu li se-ntâmplă nimic anapoda (deși Arcibald sforăia după ce-a mai apucat să-mi zică – lăsându-mă grămadă! – cum că-i mai

- prima parte* - Începutul nu are margini, fiind el însuºi margine. La timpul ºi momentul nepotrivite lupta anticorupþie începe În istoria noastrã recentã, pânã prin anii \'90, nu am întâlnit

\" Miros de tămâie și de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu trandafiri pentru nopțile cu lună” Juan Ramón Jiménez a umblat încălțat cu o gheată provenind din partea luminoasă a

baby lee hooker ședea-n podul casei fără să moară de frică – n-avea alternativă; oricum habar n-avea ea ce-i alternativa ... “ultima dată (adu-ți aminte!) am mai făcut poduri suspendate și-am

Băi, n-am vrut să mă bag în gem-ul vostru ca să nu mă aleg cu copite. Am și eu orgoliul meu. Și mai am și un grad seismic ridicat. Nu e întrutotul meritul meu, pentru că am exploatat din plin

Se spune că unul este X așa cum este el, altul este X așa cum se vrea el, altul este X așa cum îl văd ceilalți, așa că până la urmă X este cu totul și cu totul altceva. Ei, ceva asemănător spune