septembrie

În multele zile de mâine și poimâine din septembrie (a.c.),mai ales la început,a fost și timp frumos.
Dar fiind, cred eu că altfel nu se poate,un text deosebit de ermetic mă uit la el și trec mai departe.

totul e condensat

am citit de mai multe ori...putine cuvinte...au multe de spus...foarte multe...uneori am senzatia c-ar trebui sa ne-ntoarcem la fiecare cuvant...sa-l ascultam in tacere...sa ne umplem de el...dar...n-avem timp...n-avem spatiu...sau...nu ne mai avem pe noi...ma gandesc acum la o separare prin mesaj intre pretios si derizoriu...intre clipa traita intens si cea amanata...si totusi ploaia suna, parca, monoton in urechile unui timp amanat...doar de ploaie...

Picăturile ploii sunt concrete și aici. Poimâinele e foarte abstract și abia posibil.

retoric, fiindca orice poimaine isi are poimainele sau, asadar nu se poate sti, nici cel pe care-l vrei, nici cel care te(-ar) vrea.

Căci ce altceva ar fi putut să decupeze atât de net și abrupt, Timpul, și Spațiul, și Gândul?
Aici și acum ești \"tu\", tot ce există e clipa prezentă, \"picăturile ploii\" stau încremenite în drumul lor spre iarba mustindă, iar \"tu\" mă iei de mână și mă plimbi printre ele, \"arată-mi\" că fiecare minune are starea ei unică, iar curgerea e doar iluzia concretă a prea multă realitate discretă, pentru ca simțurile noastre s-o interpreteze altfel decât fluid...
\"voi\", ați sărit brusc la periferia \"poimâinelui\", și uitându-mă la voi, știu mai bine de ce și cum sunt aici și acum, în veșnicul meu azi, cu picăturile ploii neîndurându-se să cadă, de dragul nostru, de dragul tău, care arăți atât de bine...
Să te țină, Adriane, salutări dintru poimâine...

ara-mi tu/ prin aer/ cu ploaie/ din pieptul tau curge/ viitorul/ siroaie

am avut o idee, mi s-a părut a fi bună - și ea a fost bună cu mine: spune-mă-n cuvinte puține, mi-a spus.
bine!, i-am spus: am să te spun în douăsprezece cuvinte “întunecate” și în douăsprezece cuvinte “luminoase”, adică în tot atâtea câte ore câte are o singură zi.

vă mulțumesc!

Sunt două spre zece idei \"luminoase\", și identic \"întunecate\".
A induce în eroare în comentarii e pervers... :)

cat de multe in cuvinte putine.
si cat suntem de putini (in sensul de mici) intre multe ce ni se arata.
asa am voit a vedea.