Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Divina Tragedie

Cantul X

3 min lectură·
Mediu
Cine m-a pus să mă aburc pe munte,
În noaptea asta rece și bizară,
Cu zeci de ochi codoși ce dau să-nfrunte
Pe cel ce-n van se zbate, fără țară ?...
Exfoliată, prinsă-n conjuctură,
Gândirea mea zvâcnea incendiară.
Ce Zei, constrânși de vreo \"nomenclatură\",
Tocmiți au fost să-mi ordoneze soarta,
Și borș făcând din ea și tocătură ?
Visasem Troia și visasem Sparta,
Fără să văd, de fapt, \"Fata Morgană\"
Ce m-atrăgea de când trecusem poarta.
Urcând, mereu mai sus, - prins în capcană -
Cu fiecare pas, mai volatilă
Mi se părea misiunea cleptomană.
Pornit, dintr-un îndemn, după \"feștilă\",
Mă răsuceam pe cercuri nesfârșite,
Cu o candoare parcă infantilă,
Când drept în față, vrând să resuscite
Ce-a mai rămas din forțele-mi pedestre,
Ca după ploi, (n-am spus și...ilicite,)
Palate răsăreau pe căi alpestre,
Cu eleganță reverențioasă.
-\"Hai, spune, vezi și tu ce văd, Maestre ?\"
El, mie, cu o voce cioturoasă:
-\"De când te-ai dat cu drumul la podișcă
Nu poate nimeni să-și ridice casă
De teama ta. Pleznești în tot ce mișcă! \".
Și pișicher, nevrând să se ogoaie:
\"De te-nhămai și tu, cu ei, la brișcă,
Găseai să dai pe un cârnat o oaie,
Cârnatul, pe o mână de verdeață,
VERDEATA pe-un palat. (Nu pe căsoaie!)\"
Și-un râs necontrolat, de precupeață
Abia întoarsă de la parastas,
Porni să salte peste fortăreață,
Ca un răspuns la vorba-mi de pripas.
-\"N-ai auzit, amice, cum se vede,
Ce-nseamnă să te-nvârți la CARITAS !\"
\"E ca o pestă care se succede
La intervale, inerent, egale,
Cu sunet imbatabil de monede
Lansate-n Piramide verticale,
(Făcute cin’ le urcă să rămână
În fundul gol și fără de parale).\"
-\"Și...totul începând de la o stână ?\"
Din nou un râs se prăvăli, retoric,
Stârnind furtuni prin marea de țărână.
-\"Pe ce tărâm de vis fantasmagoric,
Îți târâi fără de folos nădragii,
Lipsit complet de simțul metaforic ?\"
\"N-ai auzit cum se-ntruniră Magii
La FONDUL NOMINAL DE INVESTITII,
Mânați de-un Vânt pornit pe naufragii,
Ce-a-mbrobodit mulțimea-n superstiții ?
De te-nrolai și tu la CREDIT-BANG,
(Un hocus-pocus pus pe dispariții
De-atâți analfabeți ajunși în rang,)
Nu-mi pomeneai de stâne-mpăducheate
Când îți vorbeam de-un agrement de gang!\"
Ca inculpat, în ambiguitate,
Mă chinuiam să prind ce mi se spune,
Cu-atât aplomb și excentricitate.
Dus, pe meridiane, de-o viziune,
(C-un cerc mai sus consolidat pe scară,)
Credeam că traversez printr-o minune,
Mistic indusă și misionară.
Și, poate, avansat, pe negândite,
Din Jocul ăsta să mă văd afară...
Toate păreau gândit-înlănțuite;
Mirat, vedeam mărșăluind coloane,
Către \"un nu știu unde\", îmbulzite..
Un maraton ? O cursă-ntre \"țurcane\"?
O defilare care se răsfiră
La dangătul produs de megafoane ?
Simțind cum gândurile-mi se lungiră,
În alterare hipertrofiată,
Maestrul le opri, unde porniră:
-\"Din nou ți-e mintea greu îmburnițată;
Nu încerca să știi de ce se-aleargă
Pe-o cale încă nedeterminată!\"
Din stânga, unduind precum o vargă,
Coloana celor fără rost în viață
(Bătrâni ajunși să fie duși pe targă
Nepricepând de ce pai se agață)
Spre Parlament zorea, în disperare,
Orbecăind precum măgaru-n ceață.
Pe altă parte, cei în sărbătoare,
Pe-un Bancoflex delapidat, cu pile,
(De nerecuperat prin dislocare,)
Cereau și în Senat drepturi fertile.
-\"De ce ne-amestecăm în treaba asta ?!\"
-\"Să punem mâna pe Palat, copile!
De câte ori să-ți spun că dreapta-i casta
Cu-acces direct la poarta principală?!
Locotenente, vrei să treci năpasta?
Dă-te cu ei și uită de răscoală !
Întră în rânduri -nu ești oarecine-
Și n-ai să te întorci cu mâna goală !\"...
Și am ales. Calea era în mine!
074771
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
585
Citire
3 min
Versuri
100
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Erbiceanu. “Divina Tragedie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-erbiceanu/poezie/82866/divina-tragedie

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
Un semn fugar al unei treceri de seara, singulară ca și lectura în anotimpul concediilor.
Găsesc personajul nostru cotidian înghesuit, de această dată, între visuri ale unui trecut eroic și Caritas-ul contemporan, FNi si banci cu activitate în derivă.
Epicul, bine strunit, e împănat cu inserții satirico-ironice, ce se mulează perfect pe orizontul așteptărilor actuale.
Calea aleasă, dificilă și vastă, e bine condusă spre interiorizarea necesară.
M-am simțit ca acasă, gustând rumnoarea străzii și vălătucii de transpirație ai unei metamorfozări în animale gânditoare.
Ppe curând.
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Adrian,

Personajul meu urca, urca si se minuneaza. Pare de o naivitate dezarmanta pentru ca stie ce a lasat in urma dar nu are de unde sa stie ce il asteapta. La urma-urmei, actiunea se desfasoara intr-un decor balcanic, unde totul este posibil. Foarte pe subiect comentariul. Multumesc pentru trecere.
0
DC
desi nu sunt in concediu
ca altii, mi-a fost a trece
sa degust vin bun, nu mediu,
din acest Cant number zece
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Domnule Dumitru,

As degusta si eu un vin bun dar n-am ajuns, inca, la sfarsitul poemului. Nici eu nu sunt in concediu. Ma cheama, neinduplecata, datoria. O sa vina si timpul vinului. Dar, pana la butelcuta din Cantul XI, \"mai ai putintica rabdare\"!
Iti multumesc si tie pentru \"vizita\" virtuala.
0
IP
ioan peia
Citindu-vă, odată și-nc-o dată,
Înlănțuit de sens și de măsură
Mi-i \"mintea tare greu îmburnițată\"

Căci, umilit mă-ntreb, ce creatură -
\"Poet divin, lumină fără\" pată
Vă dete harul ista de Statură!...

Văzut. Citit. Recitit. Asimilat. Și înalț și eu Divinului
precum domnia-ta, desigur, această frântură de odă, de el însuși ticluită:

\"Tu mi-ești maestru și tot tu părinte,
Și de-s vestit, tu m-ai deprins cu-a tale,
Să-ncheg în vers măestrele cuvinte.\"

(Dante-Infernul.Traducere de Eta Boeriu. 1982)

Am în domnia-voastră o înaltă consolare: \"Nu mor caii când vor câinii\", și nici grâu\'-n miezul pâinii!...
0
IP
ioan peia
nu știu de ce nu poți interveni și în textele comentate?! domnii administratori ar trebui să reflecteze la aceasta...
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu
Stimate domnule Peia,

Aruncand o privire, din pura intamplare, peste text, am observat, abia acum, comentariul dumitale. Am ramas, realmente, fara cuvinte. Nimeni, inca, nu mi-a dedicat asa ceva. Multumesc frumos!
Nu stiu care este cauza pentru care mesajele, de la aceasta rubrica, nu ajung la mine. Cred ca ar trebui sa intreb si, in acelasi timp, sa verific daca nu cumva exista si alte mesaje de care nu am luat la cunostinta. Va multumesc, o data in plus, pentru cuvintele de apreciere si pentru faptul ca m-ati atentionat de aceasta iregularitate.
0