Adrian DUMITRU

Hmmm... mă simt onorat de aceste aprecieri (laudative), dar și un pic îngrijorat: dacă un cititor scapă cana de ness, iar altul mănâncă cina rece... asta nu poate decât să însemne că autorul e vinovat de toate aceste catastrofe.
Și dacă, Doamne iartă-mă, mă dați în judecată?
Ah, nu, de azi înainte renunț la genul parodic, de frică să nu care cumva să pătimească așa pătimiri iubiții mei cititori/iubitele mele cititoare.
Sau, cine știe, o să plasez la începutul povestioarelor mele mențiunea \"Aceasta este o operă de ficțiune care se poate dovedi ilară. De aceea, este recomandată citirea ei cu mânile libere de orice obiect care poate fi vărsat ori răsturnat, precum și după ingurgitarea cinei. În plus, râsul în cantități moderate ajută la ameliorarea digestiei, pe când mâncarea rece, nu\".
Am zis și mă semnez,

Fiodor Ilici Boloboresevski, esq.

Oooh, ce onoare! Noemi în carne și oase îmi aduce vești despre Vera Magdalenovka (ce mai face? E bine, sănătoasă?), ca să nu mai zic nimic de un păhărel (unu’ mic, mamă, doar unu’ mic… Pot?) de vintage port, plus trei coji de curmale și câteva pergamente vechi.
Pe cuvânt, m-ai surprins, și m-ai surprins în mod plăcut…
Din păcate, însă, ciclul lui Anton Platonovici se apropie de sfârșit, și, odată cu el, și inspirația mea de autor parodic. Promit că o să scriu un „Anton Platonovici se întoarce” numai by popular demand. Deși meditez serios la „Călătoria lui Anton Platonovici peste Ochean și ce a văzut el acolo”.

Feodor Ilici Bolboresevki, esq.,
Pour vous se(r)vir

PS Nu mai vărsa cana de ness. E păcat de mochetă, zău așa.
PPS Eu îs mai nou pe site și mai nebăgat în seamă, așa că pot să întreb liniștit: „Auzi, da’ chiar ți-a plăcut?”

Un porto, dear miss?
dar cum de ai ghicit ca este unul din vinurile mele favorite, chiar și când e tawny și nu \"vintage\"?
Well, îl voi savura la următoarea d-tale creație. Împreună, nu mă îndoiesc, cu creația itself.

Adrian Dumitru, esq.

PS Ce ușor e să oferi virtual un porto... Dar eu cum fac să îl beau, că m-am săturat deja de curmmale și mi s-a cam făcut sete, și nimic de la domnia ta...

... vă iese bine genul acesta de poem în proză, deși observ aceeași tendință de a lega între ele cuvinte care par a fi fi fost clarificate dar nu sunt încă (întrucâtva, comună cu folosirea genitivelor de data trecută): \"e necesară încapsularea o vreme, e bună încolăcirea în jurul propriei coloane\" (pot sugera o schimbare de topică?).

Textul e plin de forță și de o doză de nostalgie și (să-i spun?) regret, deloc excesiv - acesta e un fapt incontestabil. \"E un pic necesară perierea lui\", dar doar un pic - dacă mi se permite opinia-, și mă mai întreb... Oare cum ar arăta toate aceste mici fragmente de poezie... prozaică (o spun folosind sensul etimologic al cuvântului)dacă ar fi prinse într-un colier?

Nu cred c[ ]n calitatea mea de doctorand sorbonheur ar trebui să știu chiar totul, ba dimpotrivă, ar trebui să mai ignor câte ceva. Măcar așa de amorul artei.

Așadar, când am spus că nu mă simt bine cu explicit, probabil că nu am fost destul de explicit - voiam să spun că nu mă simt bine atunci când comit eu fapta prevăzută în mod convențional ca fiind limbaj \"violent\". Dar,

nu am nimic împotrivă (ba dimpotrivă) când este comisă de alții, în mod magistral (Miller sau Celine fiind citați doar ca exemple. de aici până la îndoctrinare mai e un pas, și încă unul mare :) ).

Robbe-Grillet nu mi se pare \"cine știe ce\". Mi-am luat, în tinerețe, porția de înjurături (meritate) din partea amicilor pe care i-am târât la filmele produse sau scrise de R.-G., iar când am citit și alt ceva sub aceeași semnătură, am avut sentimentul că mă supun în mod masochist torturii pe care trebuie că mi-au urat-o în gând aceeași prieteni pe care i-am chinuit inutil, cu ani în urmă, la ieșirea de la Cinematecă.

Acum, când m-am referit la violență, nu am avut în vederea rebufnirea libinală a \"Jurnalului Sexhymental\", ci unele imagini cum este cea din deschidere, de pildă. sau la unele formulări (un pic forțate, zic eu) precum: \"bestialitatea lor demiurgică\" (de ce? păi nu îmi dau bine seama ce ai vrut să spui. Un demiurg dispune de abilitatea de a confecționa lumea - însă dintr-o materie prexistentă - astfel încât nu știu exact ce ai vrut să spui) sau topoi precum \"angelia lor atîta demonie premonitorie\" (sincer, plicticosul și pudicul Gibbon exprima cava mai bine această viziune, acum trei sute de ani, folosind un procedeu retoric foarte simplu: \"pure ca îngerii și mândre ca demonii\").

Cât despre fecioare, ignorând subiectul aproape în totalitate, nu am cum să știu cum anume concep ele sexul și violența. Eu însă nu mă feresc de asta când e vorba de literatură, ba dimpotrivă.

Admit - m-am lasat \"carat\" de val, shi mi-a ieshit din raza vizuala fraza in chestiune, care mai apare shi in alte comentarii. Dar m-am lasat furat poate shi datorita insistentzei de a propune variante soft - \"care nu altereaza mesajul\". Admit, ashadar, din nou, ca am fost neatent, shi-mi cer scuze.
Anyway, textul in cauza imi cam facu pielea de gaina (ceea ce nu e chiar ushor, sincer), shi nu imi dau bine seama in ce masura violentza imaginilor este sau nu gratuita.

PS Nu cred, de altfel, ca literatura trebuie sa ishi cenzureze limbajul. Personal, nu reushesc sa ma simt bine in limbajul explicit - dar nu imi displace deloc sa citesc un Celine. Sau un Miller. De pilda (-asta ca sa ma refer numai la nume mari-mari-mari).

Ultima oara cand m-am intalnit cu opinia dvs. a fost atunci cand ii explicatzi unei d-re cum sa ishi rescrie poezia, eliminand expresiile care ar fi facut textul neprezentabil.
Acum, nu spre mica surpriza, dau peste un text semnat G.A. care cuprinde \"cuvinte sau expresii vulgare\". Shi nu numai. Ce sa cred?

Acum, in sfarshit, am intzeles - deshi, fara ghid insotzitor shi traducere, textul acesta debusoleaza - mai intai la propriu, apoi, dupa pricepere shi comprehensiune, shi la figurat (but, still, era scris prea adanc, zau... chiar daca ash fi avut rabdare sa recitesc Surata IV - clenciul intregii chestii - prea ma blurase citatul B&B ca sa mai pastrez in minte firava legatura dintre \"Oratio de dignitate mulieris hominisque\" shi Surata in cauza. O luasem de-a dreptul razna cu fraza ultima, shi rataceam in gol...).

Astfel incat sunt gata sa sustzin lucrarile prevazute in specificatzii shi sa raspund la orice intrebare. Chiar shi la acelea unde nu am nimic de declarat.

D-le Adrian Firică,

să presupunem că, la un seminar, ați primi o întrebare din partea unui student mai curios sau mai slab cu duhul despre ceva rămas obscur (în opinia d-sului) din propozițiile discursului d-voastră de mai înainte.
Ce ați face? L-ați ironiza, spunându-i că nu-l duce mintea? Că o să înțeleagă atunci când va fi mai deștept?

Aș vrea să cred că ați încerca totuși să îi deslușiți nelămurirea. Iar dacă nu pricepe nici atunci, înseamnă că ... asta e...

Prin urmare, repet întrebarea: \"legătura dintre Pico, Surata \"Femeilor\", bărbați și femei (gonflabile) și citatul care acoperă ceva mai bine de trei pătrimi din textul dvs.\".

În speranța că veți încerca să mă lămuriți,

Adrian Dumitru

Citind comentariul tau de mai sus, m-am gandit (și am avut o bruscă și adâncă revelație, cum numai un koan ți-o poate da :) ) că de-acum încolo nu va trebui să mai aștept o eternitate să te citesc, și că n-ai să te mulțumești doar cu patru mișcări (poetice și culinare). Cu sau fără baclavale, sarailii și poale-n-brâu (oare cum or fi, că n-am mâncat niciodată)... cu sau fără cozi de păun sau alte cozi de zburătoare.
Și asta e tare bine. Și chiar dacă nu mi-o plăcea tot ce mi-oi da să gust, știu însă că merită.

fara a spune (de data aceasta) ca imi place ce am citit, pot totushi sa observ ca acest text imi aduce aminte de un robay de Khayam, shi nu numai. Nu shtiu daca e nihislist (ash spune ca e mai degraba pyrrhonian, dar ce legatura asta cu textul?), nu shtiu nici daca e slab ori \"koan\" (what are \" the koans\", anyway?), plat sau rond. Nu shtiu nimic. Acum.
(Intr-adevar, nu e de shters. dar totushi, mi-ash fi dorit mai mult, mai dulce, mai mare, mai rapid... \"Bigger, better, faster, more\"... :) )

Mi-am tot gonflat IQ-ul, ăsta, CI-ul, mi-am răsucit neuronul pe toate părțile, și tot nu am reușit să sesisez legătura dintre Pico, Surata \"Femeilor\", bărbați și femei (gonflabile) și citatul care acoperă ceva mai bine de trei pătrimi din textul dvs.

Solicit precizări - se poate?

Adrian Dumitru

avetzi uneori nishte imagini care ma incanta de-a dreptul. Imagini care sunt duse voit la frontiera acceptabilului (ceea ce atrage unele comentarii negative), dar care, adesea, sunt reushite shi foarte vii.
Ma refer la prima strofa.
Nu aș putea spune același lucru despre final - tocmai, acolo imaginea a aterizat greșit.
Cu toate acestea, îmi place. Și observ că genul dvs. predilect este poezia de dragoste. Și asta îmi place din nou. Cu atât mai mult cu cât imaginile riscate (adesea reușite, însă) despre care vorbeam, dau cumva o culoare nouă genului.

Imi vetzi putea oare ierta această unilaterală vizită repetată?

Fie-mi iertată o simplă și umilă părere, precum și faptul că simt totuși nevoia să o exprim [-si tacuissem, filosophus mansisessem, cine știe].
Prezentul text mă face să mă gândesc la Rousseau, le Douanier și nu Jean Jacques, și când spun asta nu mă refer la insolutele și fantastiele lui animale. Ci la atmosferă, la senzația de ansamblu. Riscat - ca exprimare - \"bătrânelul\" și \"bătrâneii\", relativ riscat \"nepământean\", hazardat începutul strofei a treia (primele trei versuri).

Remarc însă strofa a șasea - poemul ar avea un start mai bun dacă ar pleca de aici, cred eu.

În ceea ce privește titlul, voi cârcoti de amorul artei -nu sunt un clasicist :) - despre faptul că [tu] este, probabil, în plus. Formulele explicite de gen \"ubi tu es\" se întâlnesc mai ales în medievalia, limba unui Cicero sau Vergiliu este ceva mai contrasă și sintetică - \"ubi es\".

... am ascultat predica Preasfioasei Adina shi am gustat din prunostas, cu oareșice folos scriitoricesc (ia nu vă mai hliziți pe după patrafir!), și ne-am închinat doxei și praxei domniei tale.

Al dumitale, Anton Platonovici

[-a se citi am râs cu lacrimi, și mi-a plăcut. Mult. Felicitări pentru un text hazliu, vioi, eretic și blasfemic]

Probabil că dacă nu ar fi existat strofa a treia, mi-ar fi plăcut în întregime... Însă, strofa a treia a existat și există în ochii mei, și odată cu ea ceva definit care șchioapătă (să fie oare cascada de genitive?), spărgând linia de forță a

\"tristeții bine conturate din rândurile strofelor anterioare\".

daca dl. enianu imi da voie sa prind mingea din zbor, atunci am sa voleiez dupa cum urmeaza (sastisit intrucatva de vehementza nejustificata comentariului precedent):

Dle. Georgescu

1. atzi ratat punctul central al demonstratziei, care era permanentizarea unei necesitatzi: decoraea vizuala a biusericilor. fenomenul nu ar trebui sa fie necunoscut unui ortodox: nu atzi observat ca putetzi urmari filmul patimilor mantuitorului in orice biserica ortodoxa, doar ridicand ochii in tavan?

2. asimilatzi cumva utilizarea generalizata a limbii latine cu \"intunericul\", ceea ce este nu numai o gresheala, ci shi o monstruozitate. Nu realizatzi ca astfel, dimpotriva, Cicero, Titus Livius, Vergilius etc. au continuat sa existe shi sa circule shi sa fie cititzi de-a lungul unei epoci \"intunecate\" unde biserica (catolica) a salvat ce a fost de salvat? da, au existat autori pushi la index (dar sa nu credetzi ca protestantzii nu au interzis shi ei cartzi), dar in egala masura, au existat zeci shi sute de texte care au fost pastrate in bibliotecile manastireshti shi in mediul universitar, scolastic.
In mod ironic, sarcastic, de ce nu, s-ar mai putea replica asha: latina se studiaza shi se foloseshte inca la Oxford sau Cambridge. Evident, in scopul propagarii shi perpetuarii \"intunericului\". Fapt pe care Ministerul Educatziei din Romania pare sa nu-l ignore, din moment ce trimite limbile clasice la coltz, in scopul propagarii shi perpetuarii.. luminii.

dar asta este o alta problema.

Sa ne intoarcem totushi la Caravaggio, cu permisiunea dlui Enianu... :)

Adrian Dumitru

Am citit \"Cartoful\" de trei ori, pana mi s-a prajit mintea shi l-am invatzat pe de rost - shi tot nu am reushit sa intzeleg de ce a ajuns in pagina de atelier. Este o proza buna, iute, rapida, placuta...
Drept pentru care imi exprim felictarile shi multzumirile.

[Acum intzeleg de ce Carlos Santana, care, inainte sa ishi infiintzeze trupa cu care a juns a celebru, a lucrat intr-un fast food, a compus un cantec cu titlu atat de ciudat... :) ]

Observ că începi bine, foarte bine, apoi te împiedici de două ori în \"stiletos\", ai alunecat pe pielea de jaguar shi finalmente tzi-ai prins piciorul drept în ciorapi de mătase (- cu bandă? sau cu port jartier?). Un ultim aspect, în umila mea părere, e că ai diluat finalul... și e de-a dreptul păcat pentru primele cinci versuri...

De altfel, mă gândesc adesea (fiindcă venise vorba despre fetițșuri, de care nu sunt întru totul străin, nărturisesc), atunci când un bărbat îi face cadou iubitei lui un set de lenjerie intimă de mătase, se cheamă că își face sieși sau că îi face ei un cadou? Este altruism aici? Ori cel mai erotic egoism?

Draga Andrei

itzi multzumesc pentru trecere, apreciere shi... rabdare. Ajunsesem sa cred ca un text mai lung de doua pagini in word sperie cetitoriul onest shi grabit, shi chiar ma gandeam ca a posta doua pagini in exces sunt un fel de piatra de incercare careia putzini ii supravietzuiesc (ma intreb, nu fara un zambet, oare lui Homer i s-a reproshat lungimea excesiva a Iliadei, shi de-aia s-a oprit la moartea lui Ahile shi cantul 24?...)...

Presupun ca obosit fiind, la ora 3, ieri noapte, ai scris din fuga condeiului shi ai gasit doi autori shi un editor. Ai dreptate, sunt trei planuri - sa le spunem - narative, dar ai doar un autor shi un editor de text, restul e doar noroiul primordial al naratziunii... Nu revendic paternitatea procedeului ales, ci doar uzufructul: n-am facut nimic altceva decat sa ma inspir din jargonul editorilor de text, fie in epigrafie fie in filologie, adaptand un pic (cumva invidios shi fericit ca eu nu voi ajunge niciodata sa fac genul asta de munca pour de bon).

Cat priveshte umorul - iarashi, nu am facut mare lucru. M-am jucat cu stereotipurile, timp de cateva dupa amiezi, urmand un fir roshu, for me to know and you to find out.

Multzumesc inca o data shi te mai ashtept (nu doar o data, sper eu) pe la vitrina mea. Promit ca saptamanile viitoare aduc marfa de import.