Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Masochism

extrem

4 min lectură·
Mediu
Mi-am târât trupul învinețit sub pat, sperând naiv în inexpugnabilitatea acelui refugiu… am fost înhățat de un picior și cărat imediat înapoi în ring. Au urmat, ca și-n prima repriză, loviturile cu mătura peste testicule și reproșurile interminabile de genul ‘De ce m-ai înșelat, Dorele?’. Există o diferență de gabarit prea mare între mine și consoartă pentru a-mi păstra corpul intact atunci când ne certăm. Nu am luat în calcul, recunosc, înainte de a mă căsători cu Mărioara, consecințele negative ale unei astfel de diferențe. Înainte de mariaj, o consideram o ființă foarte calmă, supusă, chiar prostuță… trăsături ce-mi conturau modelul soției perfecte. Alături de un astfel de partener, bărbatul poate trăi liber, vesel, chiar cu pasiune… așa îmi imaginasem viața în casnicie. Realitatea mi-a rezervat, din nefericire, surprize dureroase… ‘Să văd cum mă vei mai înșela tu de azi înainte!…’ îmi strigă Mărioara, arătându-mi un testicul rotindu-se pe jos. Până în acea clipă, acceptasem cu stoicism bătaia cruntă la care eram supus. Nu scosesem un singur țipăt de S.O.S. Crezusem, în naivitatea mea, că violența domestică din seara respectivă urma să-mi lase aceleași vânătăi și dureri de cap ca-n certurile anterioare. Era un tipar al maltratării pe care îl stabilisem în timp. Niciodată Mărioara nu recursese la mătură. Doar pumni și picioare în figură îmi administrase până-n acea seară… ce se întâmplase atât de grav ca să ajungă până la a-mi dori castrarea? Când testiculul se opri din rotire, lângă el căzu și celălalt… O priveliște cutremurătoare pentru mine. Nu împlinisem nici treizeci de ani și… eram deja steril. Creierul mi-a luat-o razna. M-am ridicat în picioare, înșfăcând cele două ouă extirpate și, sub loviturile de mătură, m-am îndreptat calm spre congelator. După ce le-am depozitat printre cuburile de gheață pentru whisky, mi-am continuat drumul spre bucătărie. Am deschis un sertar și, după câteva clipe de gândire, am luat în mână cuțitul cu lama cea mai mare. Loviturile de mătură au încetat brusc… ‘Dorele, pune la loc cuțitul!’ mi-a ordonat soția, făcând câțiva pași înapoi. ‘Îl voi pune înapoi, exact de unde l-am luat, nu-ți fă griji, dar după ce termin ceea ce mi-am propus să fac…’ i-am răspuns, rânjind. Nu am reușit să o prind înainte de a părăsi apartamentul, în fugă. Durerea dintre picioare îmi perturba grav locomoția, iar balta de sânge în care mă mișcam trebuia pășită cu atenție, pentru a nu aluneca. ‘You can run, but you can’t hide!’ am urlat, amintindu-mi atunci de-o replică bună din filme. Am ieșit afară, pe străzi și am început să-mi caut nevasta… Lumea se aduna în jurul meu, ca la un freak show. ‘Taie-ți și un deget!’ îmi strigau unii, indicându-mi cuțitul pe care-l aveam în mână. ‘Scoate-ți mațele afară!’ îmi strigau alții, indicându-mi aceeași armă albă. Pentru ei, nu eram decât un masochist ce-și pierduse mințile… depășind mult limitele auto-flagelării. Șiroiul de sânge pe care-l lăsam în urmă era acoperit cu teancuri de bancnote… ‘Hai, mai taie-ți ceva!’ zbiera neîntrerupt mulțimea. La un moment dat, a apărut și-o ambulanță. Un doctor a coborât iute din ea și, luându-mi cuțitul din mână, mi-a dat un bisturiu. ‘Pentru a te tăia mai bine…’ mi-a explicat acesta. A apărut în zonă și un elicopter al televiziunii publice. Printr-o portavoce, cameramanul îmi strigă să întreprind ceva, căci transmisiunea era în direct… o țară întreagă mă viziona cu sufletul la gură. ‘Nu mi-ați văzut soția?’ întrebam, ca un nătâng, oamenii din jur. Un bărbat îmbrăcat la patru ace s-a apropiat de mine și mi-a propus un târg… ‘Dacă îți găsesc soția și ți-o aduc aici, îmi vinzi viitoarele tale exhibiții sângeroase?’. Mintea nu-mi era prea limpede… am acceptat oferta. Doream enorm să-mi linșez nevasta. ‘Semnează aici!’ mi-a cerut bărbatul îmbrăcat la patru ace. Am semnat… iar soția mi-a fost livrată o oră mai târziu. M-a luat în brațe Mărioara, credeam că mă va strivi. ‘Ai devenit faimos, Dorele!’ și mă sărută în fața aparatelor de fotografiat pentru reviste mondene. Am ridicat cuțitul și… am leșinat înainte de a-mi căsăpi nevasta. Trupul mi-a fost readus la realitate într-o clinică din străinătate. Testiculele mi-au fost cusute la loc de către o echipă renumită de chirurgi. Și-mi sunt cusute la loc după fiecare exhibiție de masochism extrem… Până ce contractul pe care l-am încheiat cu acel bărbat la patru ace îmi va expira, degetele, mațele și mult apreciatele mele testicule vor tot lua, în public, calea bisturiului. Câștig bine acum, de ordinul milioanelor de dolari. Soția mă adoră. Nu mă mai bate violent. Acceptă, chiar, să o mai înșel din când în când…
085244
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
758
Citire
4 min
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Dorie. “Masochism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-dorie/jurnal/1741409/masochism

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-tomescuNTnicolae tomescu
un realism cutremurător străbate proza de mai sus.Cu atât mai cutremurător pentru că este încadrată la \"personale\". Talentul
naratorului nu poate să nu fi fost dublat de niște trăiri de intensitate maximă.
Felicitări,pe deoparte, și compasiune, pe de alta.
0
@adrian-dorieADAdrian Dorie
Textul e trecut la personale pentru ca nu are structura unei proze... Daca il treceam la subrubrica \'ganduri\' sau \'jurnal\', evenimentele descrise ar fi putut fi atribuite vietii personale... but... well, you never know...
Iti multumesc pt compasiune. Acest sentiment e atat de rar in zilele noastre. Daca doresti sa retraiesti mila, mai viziteaza-ma!

Amical,
0
@irina-lazarILIrina Lazar
Masochismul - o temă destul de întalnita la tine. Personajul masculin este deposedat de putere, lipsit de însemnele sale cele mai importante, neputincios, se zbate într-o societate cinică pentru a-și regăsi identitatea. Tema poate fi îmbunătățită. Regăsesc același complex al castrării...și nu continuu cu psihanaliza că o să mă iei peste picior.
0
@tara-mircea-marcelTMTara Mircea Marcel
adrian esti vrednic de mila :))
esti teroare... sa iti lesine personajul exact in momentul cand sa o casapeasca.
hai mah :)) putea sa semneze si ea un contract... asa cel putin nu erai tu singur cel cu madularele rostogolindu-se pe jos ;)
sa ne auzim intregi
0
@adrian-dorieADAdrian Dorie
Sadismul - tema des intalnita la acest autor. Din cand in cand, autorul tine sa se pedepseasca pentru cruzimea cu care isi trateaza personajele, recurgand la masochism... la persoana I.
Textul \'Ultima Defulare\', o parodie la alt text de pe site, l-a surprins chiar si pe autor cu ideea superba a castrarii. De aceea, complexul castrarii va deveni, cu timpul, o amprenta personala... now, let me take a look at my balls... to see if they are alright.
0
@adrian-dorieADAdrian Dorie
Doresc sa-mi urc, treptat, textele pe culmile sadismului/masochismului... aceasta proza nu e o tentativa foarte reusita. But I\'ll keep trying. Pana cand voi fi ingrozit/plictisit de propriile-mi creatii...
Adevarul e ca m-am inspirat de pe National Geographic, dintr-un documentar despre un leu caruia alti lei i-au sfasiat organul genital pentru a nu se imperechea cu femelele din neamul respectiv...
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
poate nu la acelasi nivel cu ceea ce poti tu mai bine, insa acest tecst mi s-a parut bun. poate usor prea explicit si din acest motiv usor natang personajul. cred ca masochismul se putea reliefa mai usor mai ales daca era mai degraba usor acoperit... aici e si o portie buna de exhibitionism... dar e ok... chestia cu repetarea situatiei e usor incredibila, dar are si ea farmecul ei..
0
@adrian-dorieADAdrian Dorie
E un text absurd pe care l-am lasat pe pagina pentru ca m-a amuzat si pe mine putin... se intampla rar ca un autor sa fie amuzat de propriul text :)
Nu este vorba de un \'masochism\' insusit de personaj, ci de unul impus de public. Chestia cu exhibition shows asigura un final acceptabil textului.
0