ADRIAN ANGHELESCU

Azi inimile-ndrăgostite Vor bate una pentru alta În sufletele fericite Așa cum le-a hărăzit soarta Că nu-i nimic întâmplător Într-o asemenea poveste Când le pătrunde un

Îmi plac femeile, nu-s misogin Și mi-au plăcut mereu cele frumoase De-aceea multe versuri lor le-nchin Și le admir pe cele grațioase Dar și pe cele blânde și

Sunteți lăstari ai vechilor copaci A căror trupuri au îmbătrânit Pentru că timpului n-ai ce să-i faci Când se perindă către infinit Dar voi cu inocența din priviri Mereu

Măi, tu barros-ule, străine N-ai niciun drept asupra mea Și nu sunt obligat, știi bine, S-ascult mereu de vorba ta Că tu ești dintr-o țărișoară, Crede-mă zău, mai

Aveți majoritate cum nici voi n-ați visat Că orice fel lege puteți ca să votați Promisiuni făcute pentru electorat Rămân în seama voastră ca să le rezolvați Inechități

Mi-e dor de derdelușul copilăriei mele De pârtia de sănii pe care mă dădeam Când nu simțeam urcușul și cât erau de grele Pantele lunecoase pe unde mă suiam Mi-e dor

Îmi spunea cineva odată De-un nuntaș de la noi din sat Ce cu-o cămașă înflorată Și cu ițari era-îmbrăcat Un prea fălos smadovițean Purtându-și straiul strămoșesc Pe

Campania de-acum pentru Bruxelles Este prilej de mare îmbulzeală Pentru partidulețe fel de fel Ce vor să iasă cumva la iveală Partidul bâțâiala populară Vrea singur "să

Eu simt că mă apasă universul Furtunile mă răscolesc mereu Și mi se poticnește-ntr-una versul Fiindcă nu poate spune ce-aș vrea eu Trăirea mi-e mereu încătușată De norme

Făcui cândva în tinerețe O greșeală după greșeală Ce-mi par acum la bătrânețe Ca niște pete de cerneală Care deloc nu se pot șterge Din fila vieții, orice-aș

Când îți faci calculele pentru viață Analizând ce șanse vei avea E bine ca să pui răul în față Și să-ți închipui ce se va-ntâmpla Fiindcă un optimism

Zambile, toporași și ghiocei Vestesc din nou sosirea primăverii Iar mugurii se dezmorțesc și ei S-anunțe că e timpul reînvierii Semețul soare cu a lui căldură Topește

Cei ce-au înlocuit legea votată Cu alta samavolnic asumată Făceau atunci o mare nedreptate Multor categorii pensionate Fiindcă cu bună știință-acei șnapani Îi „ardeau” și

L-au condamnat în unanimitate După vreo șapte ani de cercetări Prin motivări destul de-ntortocheate Și după foarte multe-amenințări Și-au vrut definitiv să-l umilească Pe

Cu trompeta-nchisă peste zi Ascunzându-se mereu de soare Parfumată ne va ameți O regină a nopții pe răcoare Care se deschide pe-nserat Cu petalele-i înmiresmate Arătând ce

„Președinții nu pot să abdice” Ne tot vorbea un om fără breton Dar eu nu cred că el știa ce zice Deoarece aleșii nu au tron Iar președinții care sunt votați Au

Lumina Sfântă a Învierii Ne-apropie de nemurire Iar blânda liniște-a tăcerii Picură-n suflet fericire Căci Învierea Lui Iisus E semnul suprem de iubire Ce omenirii i-a

O damă cu breton pe frunte Cam stafidită la făptură Era în vremurile crunte O procuroare foarte dură Ce-i maltrata pe la anchete Pe arestați bătându-i măr Cu ură

Ai obligația să fi decent Când ești în fruntea-ntregului popor Nu să jignești aproape permanent Și să fi precum ești: răzbunător Ai obligația să nu ne minți Așa cum

Ați semnat o moțiune Dar la vot n-ați fost prezenți Ca să mă prostiți pe mine Că voi sunteți vehemenți Și ca mine pe mulți alții Care văd în voi salvarea Când de

Am început ca să nu mai văd bine De când s-au deschis granițele țării Și de când auzeam că, sigur, mâine Noi vom păși în era afirmării M-am tot uitat în jur să văd

Din când în când apare pe ecran O știre bombă ce ne captivează Și asta se întâmplă de vreun an De când ministra tot recalculează La pensiile ce ne-au fost

Am auzit și m-am crucit Când președintele ne-a spus Că nicicând el nu ne-a mințit Doar adevăruri ne-ar fi spus Ne-a dorit binele mereu Atunci când ne tăia din

Când nu-i „varan”-ul este „ciobanul” Când judecat, când condamnat Și toată ziua pe tot ecranul E „fenomenul” analizat Se comentează, se hazardează Comentatorii , chiar