ADRIAN ANGHELESCU

În cine să te mai încrezi Când vezi atâtea dezertări Și cu cine să te-aliezi Ca să n-ai parte de trădări Că dacă i-ai analiza Pe toți acei care-au trădat În mod

Unul care-i cu mintea rătăcită De-aici, de pe la noi, din țărișoară, Vine cu-o teorie inedită Care miroase, zic eu, a „băseală” Făcând apel la „partea sănătoasă” Și nu

E puțin alb peste coline Un alb care-a căzut din cer Iar noi sperăm că poate vine Zăpada care-aduce ger Tot cerul este plumburiu Fără vreo rază de lumină În timp ce

De ieri când Pristanda a fost „restructurat” Pentru că i-a luat locul blonda ce candidase Românii s-apucară toți de „renumărat” Să iese rezultatul ce doamna îl visase De

Eu n-am decât o singură vorbire Rostind cu ea mereu mii de cuvinte Pe care-am folosit-o cu simțire Și azi, și ieri, însă și mai-nainte N-am nici pretenția că-s

Alergăm căutând și sperând Zi de zi, ceas de ceas, cât trăim Și purtăm idealul prin gând După ce singuri ni-l și născocim Fiindcă-n viață sunt mii de dorințe Care apar

Ai fost aleasă să-mplinești speranța Atâtor oameni care cred în tine Și pentru care tu ești siguranța Cât și dorința de-a trăi mai bine În ochii lor de-acum ești

De Anul Nou, ca-n fiecare an, M-aș vrea mai competent decât am fost Dar nu ca mânzul ce se vrea cârlan Într-o coabitare fără rost De Anul Nou visez cai pe

Cum poate unul care-i desemnat Ca să mai judece imparțial Când el este supus și atașat Celui care l-a susținut moral Și-atunci de ce de-atâtea ori vorbim De-o Curte

Scăpați dintr-un regim totalitar Ce propovăduia egalitate Românu\' a devenit proprietar Chiar și de n-a avut proprietate În buluceala-aceea generală Șuții s-au mișcat repede

Încă mai vreau să urc spre-acele piscuri Pe unde mi-am dorit mereu s-ajung Deși există piedici dar și riscuri Iar drumul e obositor și lung Încă mai vreau ca să-mi

Acum peste opt milioane Am devenit deja penibili Învinși de cel de la butoane Prin cei șase inamovibili Și prin puterile străine Ce ne impun și ne dictează Fără sfială

Mă-împiedicai așa deodată, Desemnat cândva de partid, De-o chestie cam complicată Într-o luptă cu-n individ Adică, mai pe șleau, vă zic, Fără să-mi dea săgeți și

Mă-mbată florile de mai Cu-a lor miresme parfumate Iar sufletul îmi zice: hai! Du-te să le miroși pe toate! Ai stat destul în lâncezeală S-aștepți parfum de liliac Care

El singur apără democrația Justiția, poporul dar și Statul Și numai el în toată România Se crede că-i mai bun ca nimeni altul Iar el e singur mai presus de lege Că

Poporul care este suveran Și care s-a scăpat de comunism Rămase totuși fără nici un ban Ca și șomerul din capitalism Fiindcă poporul hotărî așa Și pentru asta el s-a și

Am văzut cum șarlatanul Merge de-acum cu Logan-ul Nu mai vrea cu Mercedes-ul Fiindcă n-are interesul Să nu se zică-n popor Cum c-ar fi cheltuitor Deși știm că

Atâtea frumuseți și bogății Sunt ale tale toate scumpă țară Ca neasemuită tu să fi Și azi ,și mâine ,și odinioară Atâtea triluri magice răsună Pe plaiurile tale-n orice

Mă definesc așa cum sunt Un pic de om, un pic de nume Și sunt o umbră pe pământ O picătură-n astă lume Am învățat: să știu nimic, Să am ambiții dar și vise Pentru

Săriți că vor să-i ia justiția Ce se făcea pe la televizor Ca să ne-arate el ambiția De-a fi aici stăpânul tuturor Și de aceea omul se agită Ca să nu piardă astăzi

El care printre gânduri avea “un singur dor” Fiindcă trăia aievea în “cercul nostru strâmt” Rămâne muritorul cel mai nemuritor Care-a trăit vreodată aici pe-acest

În dimineața rece pășeam pe diamante Acolo în verdeața ce strălucea la soare Ce mă-nțepau în talpă intens energizante Și-mi transmiteau fiorul ca și pe-o desfătare Din

Vreau să mă uit prin gândurile tale Să văd dacă mă regăsesc prin ele Că de nu sunt n-am să-ți mai ies în cale Ca să te-ncurc cu dorurile mele Și-aș vrea să știu