Poezie
Un urechilă cenușiu
1 min lectură·
Mediu
Stătea pitit sub o răsură
La marginea unui răzor
Ferit de-a soarelui căldură
Atunci în luna lui cuptor
Zărindu-mă a tresărit
Urechile-i erau ciulite
Și capul parcă i-a zvâcnit
Privindu-mă cu luare-aminte
Stând ciuci pe labele din spate
Atent la orice adiere
Deborda a nervozitate
Cu mustățile-i lungi ,rebele
M-am poticnit mut de uimire
Și m-am împiedicat căzând
În timp ce el dintr-o zvâcnire
Pornea ca glonțul ,alergând
În salturi repezi o zbughea
Cu sprinteneală pe ogor
Speriat chiar de umbra sa
Fugea din calea tuturor
Un urechilă cenușiu
Sprinten , timid și rozător
Pe care de copil îl știu
De-acolo de lângă răzor
013.558
0
a se citi regulile de postare