Poezie
Iarnă fără zăpadă
1 min lectură·
Mediu
E puțin alb peste coline
Un alb care-a căzut din cer
Iar noi sperăm că poate vine
Zăpada care-aduce ger
Tot cerul este plumburiu
Fără vreo rază de lumină
În timp ce câmpul e pustiu
Și-l bate vântul în surdină
Iar frigul nopții ne-amintește
Că ne aflăm în plină iarnă
Doar că zăpada ne lipsește
Uitând și-acum din cer să cearnă
Când ceața densă și difuză
Se-așează între noi și cer
Lumina zilei e confuză
Și-nvăluită în mister
Abia când soarele pe boltă
Se-nalță mai strălucitor
Se-nmoaie a gerului revoltă
Spre bucuria tuturor
Ce se sfârșește-n asfințit
Pentru că până-a doua zi
Tot gerul va fi fericit
Din nou când noaptea va veni
001896
0