Adria Ana
Verificat@adria-ana
cu intarziere am primit si eu cadoul tau; ce aniversezi? ani de poezie.ro? sau ziua ta de nastere...
sa ai multi ani asa de frumosi cum a fost cadoul tau pentru noi!...
Cu drag,
Adriana
Pe textul:
„Proiecții pe sticlă" de Mihaela Maxim
si
e
noapte
Pe textul:
„Noapte americana" de Vasile Mihai
\"Vara un mar copt din pomul soarelui\",
\"(Mi-e rana pe umeri
de fuga nebuna
in vreme torida)\",
\"zbori forma...
zbori intr-un spic
adu pofta de viata
locul de umbra
racoarea pierduta
in ostile domnesti
pietruita.\"
Se pare ca te-a ascultat; e vremea merelor coapte din pomul soarelui sagetand raze...
Pe textul:
„Sezonul razelor in vant" de Lucian Preda
Mi-a placut. Acelasi umor pe care-l stiam, la tine. Cat despre Braque, am privit ieri cateva poze pe net. Si cred ca iubesc animalele.
Pe textul:
„Braque" de Sorin Teodoriu
\"pierduta in verde
si roua depusa
pe coasta apusa\",
\"toarce o frunza
ratacita in
pantecul ierbii\"; si strofa trei, dar nu-mi place trecerea brusca de la versul trei la patru, in prima strofa.
Pe textul:
„Forme fara cer" de Lucian Preda
Adriana,
cu drag
Si, pe curand! la Virtualia IV!
Pe textul:
„Alina Manole - descoperirea ființei solare" de Maria Prochipiuc
Frumos rostit mesajul tau! Imi plac mai mult primele trei strofe. Si imi pare rau ca timpul nu se dilata indeajuns sa pot pastra clipa aceasta.
Pe textul:
„Bună dimineața, Viață!" de Vasile Mihai
Pe textul:
„pagina lui N" de Mircea Iosub
......
există oare ploi în frumusețea ochilor tăi\"
Frumos! Rotunda si copilaroasa aceasta poezie, si neobisnuita la tine, la cat de mult te cunosc...
\"am vrut să mă întorc în visurile noastre spre dimineață
dar lacătul lor era deja topit în palmele tale\"
\"picurau pe marginea albă copiii dimineții\"
Pe textul:
„onirice I" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„despre noi I" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„moartea coropișniței" de Virgil Titarenco
\"totul e doar o arenă în care gladiatorii mimează cu încetinitorul un balet al absurdului
nimic nu e viu în această literatură a cuvintelor
doar eu cu venele sparte în nesomn
mai aștept un cuvînt fără centură de castitate\".
Ciudat cum ne putem inlantui in inchisoarea propriilor cuvinte! Iar ele nu mai servesc scopului pentru care au fost inventate.
Ce-as putea spune, ca-i dureros sa citesti asa ceva. Uneori adevarul doare.
Pe textul:
„citesc puțin" de Virgil Titarenco
Mi-a placut mult subtitlul: \"undeva la răsărit de neliniște\".
Nu vad de ce deranjeaza \"pantecul feciorelnic al tacerii\"!
Ce mi se pare deosebit:
\"pentru că devin păsări cu două capete
și doar o singură inimă
pentru că au un gust sărat
care nu ne părăsește niciodată
lăsîndu-ne însetați
în mijlocul insomniilor\"
\"pentru că dacă nu le-am rosti
ar trebui să ne smulgem limbile
și să inventăm un alt fel de durere
undeva la răsărit de neliniște\"
Pe textul:
„de ce ne dor cuvintele" de Virgil Titarenco
Pe textul:
„text dificil despre așteptare" de Virgil Titarenco
Iar alaturarea mirosului de saramura (initial nu mi-a placut)completeaza imaginea ca si cum totul ar picura in apele Dunarii.
Ma intreb cum poate fi apusul departe de \"laptele Dunarii\"?
Pe textul:
„picături I" de Virgil Titarenco
camera cu vedere la întîmplare
unde alerg pînă seara
să-mi prind copilăria scăpată
prin curtea semnelor de întrebare\"
Ce mi-a placut camera asta a ta cu vedere la intamplare!
Intr-adevar:
\"atât de multe greșeli de reparat
mozaicul amintirilor așezat strîmb
și doar o singură viață\"...
Mai adaug o caramida camerei mele cu vedere la intamplare. Placuta intamplare, ca am trecut pe aici!
Pe textul:
„camera cu vedere la întîmplare" de Virgil Titarenco
RecomandatMi-a luat ceva timp sa simt trecerea... timpului, dintre miile deghinzi si padurea de stejar. Poate fi privita in ambele sensuri, trecerea. Iar intre valturile morii, pot incapea toate povestile din padurea adormita, cu scufita rosie cu tot.
Scuze pentru ca am incercat sa explic! Dar nu ma pot abtine, sa tac.
Pe textul:
„Timpul" de Ivășcan Horia
\"cateodata
imi cresc talpi din namolul ne-stins
cu ploaia ce ropoteste deasupra noastra\".
\"din taina facerii netezeam
soapte peste soapte rastogol
coborate din guri poleite
cu miere din fagurii buzelor tale.\"
Pe textul:
„curcubeul facerii" de Lucian Preda
Cum poate cineva sa urasca fluturii?!
Pe textul:
„Adevărata poveste" de Maria Prochipiuc
Dana, imaginile cu Venetia sunt preferatele mele. Cu toate ca nu le-am simtit decat pe ecranul monitorului. Dar la fel de viu ca si cand as fi fost acolo.
Frumoasa Venetia ta!
\"Dupa ce esti mama nu mai poti fi si altceva\"; implinita, legata de cineva care este parte din tine, si care iti da sens vietii, nu mai poti fi singura, nu mai poti fi aceeasi... incepi sa cresti si sa descresti in acelasi timp.(sa-mi spui daca gresesc!) dar mi-a placut mult gandul asta al tau, asa cum l-am vazut eu.
Pe textul:
„Clișee – Colecția seară-vară 2004" de Florina Daniela Florea
