Adina Ungur

umblu fără de mine pe ascuțisul unui drum înclinat bizar într-o aripă sau mai bine într-un gând flămând umblu desculț pe tăișul gândului meu dintre tâmplele mele întins

cu șorț perlat de scoici decojite pășea pe linia vieții din palmă mima un sărut torențial, noaptea albă cu tuș ipocrit, pe coli ipocrite tu nesăbuit treci prin hol pe grăbite abia ți-am

...si pe cine vrei tu sa bucuri Iarna, cand ne aduci frumoasele peisaje ale copacilor alb-intristati?

Ma doare dor de ieri! Saruta linistea stelara dintre pamant si cer fiul cu ochi de primavara cand, nu mai pot sa sper. Cand mi-e atat de dor, atat de dor de ieri. Cumplit! Si

In palma-ti lucea piramida. nu vei sti, dar vei fi doar o clipa, TU spunea Oracolul in timp ce clipeai. Adina Ungur, \"Petale de zăpadă\", Editura

cu fiecare rană vom tot țipa muțește, durut și stins până când glasuri se vor risipi când fiecare verb își pierde sensul a plânge a aștepta a împlini cu toate rănile, ca iovii, ne obișnuim

o tehnică de cucerire a unei cetăți împletite în ramuri de codri începe de la propriul smuls al rădăcinilor sau de la săpatul pur și simplu în jurul tulpinii tale presupusă a fi înaltă săpatul pe

mie îmi place să urc ție, să cobori mai cobor și eu din când în când fără voie dar de cele mai multe ori tu ești cel care merge în jos în timp ce eu mă chinui să

Ma bantuie \\\"Zilnic\\\" in seara asta: -Pleaca! N-am! Imi apare \\\"cerul instelat\\\", vad si \\\"Luna\\\" si-mi dau seama ca: -Fie! Hai sa te scriu; sa te tip! Asa,

intre adieri de frunze si vant asfaltul ma ameninta cu vesnicele-i cifre numarandu-mi cinic ezitarile acelea incarcate cu inceput sau sfarsit de gand Adina Ungur, \"Petale de

...om talmaci un dar divin, mult prea tarziu, din intamplare: de ce doar la Apus ne doare sufletul nostru... androgin? Adina Ungur, \"Petale de zăpadă\",

Fata (love is in the air) Să nu mă întrebați cum mă cheamă că nu prea știu ce să vă zic. Nu știu, mama mi-a zis în foarte multe feluri. Păpușică, puiuță, turturică, iepuraș, șobolancă,

cum a fost drumul, cum ai ajuns la mine și vămile cum le-ai trecut te întâmpin tu-mi răspunzi modest derut peste râul din locul în care semnele ți le fac petrecut aproape zănatice în înțeles îmi

singurul copil pe care l-aș naște acum ar fi mama aș naște-o din trup neatins din pântecul meu sfârtecat de cuțit, mama! ar ieși printre zdrențele de cord rămase i-aș da rinichii mei, un lob

niciodată nu mi-a fost teamă de fiare, niciodată! să mă fi lăsat în desișul unei sălbăticii, uitată m-ar fi luat un lup și m-ar fi hrănit. și-apoi de alte continente ne-ar fi despărțit el

zi de marți și de spovadă e asta când i-am văzut picioarele pruncului în brațele maicii și nimic mai mult nu m-am mișcat înainte în biserică și nici înapoi, am stat acolo unde cerșetorul mă