Adina Stoicescu

Ma doare stinsul stelelor in zori
Dar, stiu ca-si varsa lacrima pe flori.

Ma doare cateodata, dar luminos de dulce,
Minunea vietii mele, in brate cand imi plange.

Doamne ce frumos stii tu sa scrii durerile-n cuvinte...
Te-am luat la citit de la inceputuri si nu pot sa trec peste nici o poezie. Nu ma voi opri cu comentarii la fiecare, poate nu voi mai comenta nici una pana la cele mai recente si cele pe care le vei scrie, dar vreau sa stii ca toate au o muzicalitate si o sensibilitate care-mi merg direct la suflet. (desi cred ca deja stii asta)
Multumesc.
Ti-a sufletul boboc de trandafir, cu roua diminetii pe petale.

zambesc si eu, direct ;), de bucurie ca v-a placut; multumesc de comentarii; va mai astept.

stii sa-mi asculti
inimile,
cele sapte,
pulsand cantecul vietii

si mai ales finalul, imi place foarte mult.
totusi parca acel \"si\" intre strofele 3 si 4 sugereaza o incheiere a enumerarii, in strofa 4, care parca anuleaza punctele de suspensie si \"si cate si mai cate\", citind poezia fa ra acel \"si\" parca pot sa-mi imaginez mai multe; e doar o parere personala.

tot lacramioarele:

picuri de lapte
in sfarcul primaverii
- hrana iubirii

Imi place mult cand scrii de primavara, pari mai optimista. Nu ti-am comentat celelalte poezii (desi le-am citit cu placere) deoarece trec si eu printr-o perioada mai innorata si tare-as vrea sa ma mai desprimavarez.

flori pe campuri, flori in piata
flori pe ie, flori sub ie,
tot ce sufla prinde viata,
sa iubesti cum sa nu-ti vie?

- Mi-a placut mult!

Joi sa fie, sa ne bucuram in week-end-ul urmator! ;)
Imi place mult.

hm! i-o fi ramas lui Adam marul in gat dar cred ca nici nu se compara cu toate nodurile pe care le-nghite Eva de-atunci incoace ;)

Ha! Mi-a placut! M-am temut ca iar ai scris ceva care sa-ti reduca nivelul ;), suparandu-i pe zei, dar nu! Mi-a adus un mare zambet pe buze.
Ia de la mine o pana si-o stea -
pana caldura iar steaua lumina sa-ti dea!

Multumesc, Dominique, pentru apreciere, parerea ta conteaza mult pentru mine.
Da, ideea cu centura de siguranta m-a luat si pe mine prin surprindere cand mi-a venit, ca de altfel si asemanarea cifrei 8 cu o clepsidra si clepsidra culcata in forma infinitului.
Astept si critici constructive cand mai ai timp sa treci pe la mine.

\"Invariabil cu mâinile în buzunare,
prea larg pentru a putea fi stăpânit
între colțurile gurii\"
- excelenta imagine a zambetului nestapanit al unui indragostit, zambet rotund, inconjurandu-i fata, aprinzandu-i ochii. Suflet zambitor de dragoste.
Imi place mult.

Ah, timpul era inger cateodata,
subtil decoland din ceasurile moi,
planand protector peste doi,
cu-o aripa usor indoliata.
Da, imi aduc aminte, asta se-ntampla,
cand inertia nu ne cunostea.

Multumesc mult pentru Dali

Hera si Trandafiras, va multumesc din nou pentru tecerea voastra pe la mine; parca-mi mai rupeti din singuratatea care m-a determinat sa scriu aceste versuri. Gandurile voastre sunt mai valoroase pentru mine decat stelele cand cerul e-nnorat.

Ok. Mi-am insusit critica - am scos cuvantul haiku din titlu. La urma urmei e mult mai important ce-am vrut (si vad ca-am reusit) sa spun, iar evenimentul Buneivestiri este in sine mai mult mesaj decat imagine.
Va multumesc.

In primul rand multumesc de urare!
In al doilea rand - da, ucise! Altfel ce sens ar mai avea fantomele?
Iar in al treilea rand, poate te uiti si peste haiku-ul postat azi.
Nu reusesc sa fac nimic cu intalnirea. Nu-mi raspunde nimeni :(

Sa fii iubit! Si sa mai scrii!

\"spaima incolora, dar asortata\" - excelent
Ce bine ca nu te-a incaltat!!!
:)

Draga Dana, multumesc pentru apreciere.
E o mare bucurie pentru mine ca cineva a primit mesajul. Poate pare prea simplu si direct exprimat, fara multe neologisme, dar am incercat, intr-un fel, sa surprind momentul acela al temeliei Noului Testament.
In mesajul Arhanghelului puteam sa dezvolt descrierea intamplarilor ce aveau sa vina (am si facut asta intr-o prima varianta a poeziei) dar s-ar fi pierdut mesajul principal - vestirea nasterii - si oricum ar fi fost mult prea mult pentru Maria.
Ma gandesc si la o varianta mai simbolistica a evenimentului, in care sa nu fac nici o precizare, sa nu mentionez nici un nume, dar asta e cu totul altceva.
Poezia scrisa aici am scris-o ca pentru bunica mea si ca pentru fetita mea.
Referitor la stele, ha!, nu le-am vanat niciodata. Le-am primit cu bucurie pe cele pe care le-am primit, dar nu fac mare caz de ele. Cei care le dau sunt si ei oameni. In ce priveste comentariile, de multe ori constat ca mesajul nu este intotdeauna primit asa cum as fi vrut sa-l transmit. Eh, asta e! Cei care cauta sa nu scape sensul cuvintelor mult alambicate de alchimisti pierd din vedere sensul profund al cuvintelor simple dar bine oranduite.
Inca ceva: incearca sa conjugi verbul \"a se aseza\" similar cu \"a boteza\", cred ca n-am gresit in felul in care am scris.
Oricum multumesc mult de vizita si te mai astept (sper ca nu te-a plictisit raspunsul meu).
Acum dau fuga sa te citesc, poate ne inalnim si la tine ;)

Poezia are vibratie, imi place, dar am o observatie, poate inlocuiesti \"miasme\" (= mirosuri neplacute) cu \"miresme\", altfel...
sa nu te superi, chiar imi place.

Doamne, mai Trandafiras, cat suferi tu pentru toti semenii tai...
Frumos omagiu, n-am cuvinte.

Revenind la aspectul poetic, o mica observatie:
versul \"Dar nu pentru cei ce trecură-n moarte\" nu prea respecta metrica si parca deranjeaza.
Sugestie \" - nu pentru cei trecuti in moarte - \"

Veverito, nu ti se pare mai reusita acum cu smintit in loc de tampit?
Tampit suna a boala din nascare, pe cand smintit pare a fi cu totul altceva, iubirea ne sminteste de multe ori, si bine face!!!
N-am vrut decat sa aduc o critica constructiva (cred eu), poezia mi-a placut de la bun inceput.
Acum DA!